Am încercat să văd dincolo

De piele și os,

Dincolo de respirației și auz,

Să găsesc amintirea noastră,

Aceea din primele zile,

Când tu erai tu

Și eu eram doar eu însămi.…

această poveste este o parabolă

apăruse ea în viața lui

ceea ce și părea a fi un miracol

se transformă într-un vis

și atât de frumos o visase

că visul se făcuse vară

și-n vară ningea

și multe ar fi vrut să se întâmple.

mai ieri nu avea nimic -

nici lupi care să-i încercuiască gândurile

nici corbi care să planeze deasupra lunii

care tot alunecau pe panta opusă

a unui nou început către…

S-a-ntins pe câmp dalbă poveste

Cu nostalgii de altădată;

Vântul aleargă peste creste

Pe șotii pus, de astă dată.

Stârnește prin livezi puzderii

De stele smulse de pe ramuri,

Dar când coboară storul serii,

Le face flori, colo, pe geamuri.

Sub streșini se adună vrăbii

Puțin zburlite de-ntâmplare,

Iar de pe…

Hristos a stat cu noi la masă.

Nici nu-ndrăznea să intre-n casă.

Era sfios... dar L-am tratat

Ca pe un Fiu de Împărat.

N-aveam bucate prea alese,

Dar n-a fost chip, cuiva, să-i pese.

A frânt din pâinea primenită,

De mâna gazdei plămădită.

Precum la Cina Cea de Taină,

A scos un şip cu vin din haină

Şi ne-a-ndemnat pe fiecare

Să bem, turnându-l în pahare.

Şi am făcut…

Vine-o vreme când te-ntrebi:

Pentru ce trăit-am oare,

Dacă-n urmă-mi nu rămâne

Niciun muc de lumânare?

Singur, trist, pustiu o viaţă,

Pleci din lume tot pustiu;

În van te zbaţi, tinereţea

Zboară-n fugă şi-i târziu;

Orişicât te-ai strădui,

Nu se mai întoarce roată,

Visele-s de-acuma scrum,

Iar la poartă-i o lăcată;

Baţi zadarnic, în sudori,

Să-ţi descuie n-are cine;

Vremea-ţi demult a trecut

Şi-au…

lasă paharul 

și apucă luna de ceafă 

dă cu ea 

de toate nostalgiile nerostite 

de toate rosturile cântate de poeți 

înfășoară cerul

ca pe un papirus 

scris cu stele

și pune-l în sticla aducerii aminte

și îi dă drumul 

pe marea vieții 

și nu uita 

să mă citești 

ca pe o taină 

chiar dacă sunt 

cel mai banal om

de pe pământ 

Privește! Copacii și-au pus fularele,

pădurea se-mbracă de-acum în mireasă,

iar noi ne vom face curând,

între cetini de gânduri,

o casă.



Ascultă viorile! Se golesc de păcate,

dar toate vor sta lângă tine

la noapte.



Lasă cerbii s-alerge de pe creste la mine.

Din copitele lor ies fântâni

pentru…

Se-ngroaşă umbra sură lângă pădurea lungă

Pe cuşmele clădite din tină şi sudoare,

Cruci răzleţite-n iarbă se ţintuiesc pe zare,

Din depărtatul iris, lumina să le-ajungă.

Îmbobocesc cristale-n zăplazuri putrezite

Acum, când voalul iernii se-aşterne peste sat,

Ici-colo, în fuioare, în cer s-a-nşurubat

Un fum ce mai trădează vechi vetre folosite.

Pe un cerdac, în picuri, un ţurţure îşi plânge

Tăria dimineţii dintr-un castel de…

poți vedea punctul alb al negrului?

microscopic precum un ovul fecundat

pe care mama l-a tăiat din rădăcină

ai citit toate rândurile scrise de Hugo

din romanul acela cu un happy end fals

fără să înțelegi vibrația…

Ninge metalic cu fulgi bivalenți

- lovituri de ciocan pe arborii goi -

de parc-ar pica din nori transcendenți

metal risipit printre pași de strigoi.

Rondel pentru iertare

Mă iartă Doamne de păcat
Şi mila Ta să mă cuprindă
Cu sufletul împovărat
Mă uit la Tine ca-n oglindă

Vreau să Te regăsesc; surpat,
E templu-n care ţi-am fost grindă
Mă iartă Doamne de păcat
Şi mila Ta să mă cuprindă

Acum când îngerii colindă
Şi Steaua-n cer s-a arătat
Copilul care am fost alt’ dat
Încearcă mâna să-Ţi întindă
Mă iartă Doamne de păcat!

am pus în brad amintirile dragi

sufletul să rămână mereu verde

sub el sentimentele frumos ambalate

așteaptă ca stelele curioase

să le deschidă

ALB...

Din norii albi, a cerului cortină

Feeric se destramă în ninsoare;

Cad fulgi stingheri, purtând fără de vină

Ascunsă-n ei, lumină şi candoare

Cu alb redesenează iarna rochii,

Mirese de zăpadă plăsmuind

De atâta alb, îmi lăcrimează ochii

Dantele de fantasme risipind

Pădurea doarme-n albul hibernării,

Cristal diamantin e azi izvorul

Îngheaţă apa-n matca resemnării

Şi albe păsări îşi amână zborul!

La mine să petreci o…

Mă simt prizonieră a unor circumstanțe

Cu picioare de lut, ce-au crescut

Buruieni amare cu spini și sufletul m-au năpădit.

Îmi lipsesc întinderile nesfârșite acut!

Altă dată sufletu-mi se-avânta

Fericit, în baletul ceresc se prindea

Deasupra satului unde-a crescut

Laolaltă cu fulgii de nea!

-Oh! Lerui ler și florile dalbe

Cu datini sfinte, din străbuni

Mai colindați uneori soli buni

Viața mea singuratică de român

Pribeag printre…

Ce dor mi s-a făcut de-o iarnă

Cu troienite case și cărări,

De câmpul cu-a lui dalbă haină

Pierdut în infinite căutări!

Imi e dor de o cană cu vin

Și de focul ce arde în vatră,

De cântul năbușit de suspin

Și gerul ce…

M-a cuprins poezia ochilor tăi,
fulminantă apariţie,
contratimp în armonii
ce tocmai rezonau
în spaţii dedicate…

În călimara sufletului
îmi picur o lacrimă.
O voi ascunde
în piatra filozofală,
din cerneala incoloră
a vorbelor nerostite.

Voi fura o clipă din mine,
cea mai fierbinte,
compensaţie pentru adâncul
de sub untdelemnul cotidian,
prima din avatarul
ce tocmai se întâmplă!

anotimpul preferat toamna
dacă L-ar vedea pe Dumnezeu
L-ar recunoaște
mâinile ei fac inimile de gheață
să transpire
nu mi-a spus cum o cheamă
și totuși... dacă i-aș auzi numele
gata
vă rog nu mai pot
e foarte cald aici

Soarele străpunge zorii

de pe-o culme-nrourată;

Iată, cerul mi se-arată,

absorbind din zbor cocorii!