orbire de alb

[Laura Cozma]

poți vedea punctul alb al negrului?

microscopic precum un ovul fecundat

pe care mama l-a tăiat din rădăcină

ai citit toate rândurile scrise de Hugo

din romanul acela cu un happy end fals

fără să înțelegi vibrația neliniștii

durerea nu poate fi trasă la indigo

trăim tragedia veselă

respirăm/ mergem/ plângem

dar o mamă își vinde dinții pentru pruncul cu sindromul down

zâmbetul ei urcă în mulțimea de lacrimi

când întinde mâna spre cer

încerci să evadezi din scena vieții

și să rămâi după cortina cerului

respirația/ zâmbetul/ pielea

devin un fel de aplauze ale deșertăciunii

sorbi din mine precum un muribund ultima picătură de lumină

știu

ar trebui să rămânem despuiați în paradis

doar eu pot suporta iubirea ta electrică

sunt îmbibată cu tine

totuși

câteodată vreau să intru în trupul tău

să te duc până la capătâiul adevărului

ai orbit de prea mult alb

moartea nu este singura veșnicie ascunsă în noi

[Laura Cozma]

Vă mulțumesc mult!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Am simțit și eu fragmentarismul citind, dar fiecare fragment e adorabil.

[Valeria Merca]

Un poem frumos construit.

Am citit cu plăcere

[Laura Cozma]

Mulțumesc frumos!

[Nădejde Angelina]

Felicitări!

La mulţi ani!

[Laura Cozma]

Mulțumesc, Sofi!

[Sofia Sincă]

Interesant! Deși lasă ideea fragmetarismului, poemul are mesaj dur cu idee dramatică sub concentrarea lirică, a sacrificiului uman, supus destinului. Un soi de Divina comedie.

Un înveliș existențial sub simbolurile mişcării sufleteşti bătute de realitate. 

Foarte interesant, foarte inteligent!

Sofi

[Laura Cozma]

Mulțumesc mult!

[Ioniţă Gabriela]

trăim tragedia veselă

respirăm/ mergem/ plângem

dar o mamă își vinde dinții pentru pruncul cu sindromul down

zâmbetul ei urcă în mulțimea de lacrimi

când întinde mâna spre cer- mi-a plăcut mult...FELICITARI!