Ninge vântos, cu fulgi de titan...

[gabriel cristea]

Ninge metalic cu fulgi bivalenți
- lovituri de ciocan pe arborii goi -
de parc-ar pica din nori transcendenți
metal risipit printre pași de strigoi.

Văd cer de mercur pe albul miraj
și stoluri de corbi croncănind a polei
Mi-e gândul un zbor căzut în picaj,
fosilă captivă în ambră și stei.

E soarele-nchis în griul palat,
iar viezurii suri - iubitori de bârlog -
prin glodul obscur, cu frunze pavat,
adulmecă iarna și timpul zbârlog.

Balauri îmi par stejarii-troian,
de-al crengilor zbucium sub nori căzători;
Și ninge vântos, cu fulgi de titan,
prin ochi nălucind strălumină de zori.

[gabriel cristea]

Mersi, Chris!

[Chris]

foarte frumos zugravita aceasta iarna care vine cu intentii neprietenoase...

[gabriel cristea]

Mulțumesc, dnă Vasilisia Lazăr, pentru apreciere! Veni-va și iarna cea frumoasă! :)

[gabriel cristea]

Mersi, Mihaela! Aș fi încercat de wolfram, dar sigur ne ardeam filamentele! :))

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, Gabriel, chiar dacă ai zugrăvit liric o iarnă deloc prietenoasă. Drag de versul tău!

[Mihaela Suciu]

Fain!

Dacă-s de titan, facem aeroplan. :))

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria! An Nou cu bucurii!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă! An Nou cu soare-n suflet!

[Valeria Merca]

Încântător (ca de obicei)!

Admirație, Gabriel!

[Sofia Sincă]

Strălucitor, fantastic de frumos acest pastel de iarnă!

Ai sădit în versuri o aură fermecătoare, efecte lirice diafane și o concentrare lirică de proporții impresionante. Fiecare cuvânt are valoare magică, combinația de imagini emoționează profund.

Totul trăiește, totul se mișcă ca într-o roată a norocului.

Cu deosebita plăcere a versurilor,

Sofi