Nemișcare-n piatră, nemișcare-n dor

Când se-aude-n munte fluier de izvor,

Adoarme-mă-ncet în vechiul pridvor

Să îmi fie somnul, somn, cât mai ușor

Tu  să-mi dai lumina, eu să-ți dau celest

Sărut sfânt pe pâine, când o pui în țest

Tu-mi dai temelia, eu îți dau fiorul

Chiar de am străbate viața cu piciorul

Încă nu cunoaștem gândurile toate,

Din lăuntrul nostru, încă se mai poate

Să uităm răspunsuri,…

scriu

să-mi ascund iubirea

într-un volum cu foile înnegrite de ploaie

amintiri din altă viață mă învinuiesc de

lucruri pe care mereu le-am ascuns în sertare

păreri de rău

îndoielnice

nume de femei care mi-au spus

lungă ne va fi suferința până dimineață

mai ales dacă nu vorbim

puncte sărate substituie persoana pe umărul căreia aș plânge

dacă dumnezeu nu ar exista

în monedele cu profilul…

 

Din care colț de vise tâmpe ai apărut târâș?

Sfioasă și plăpândă pe firmamentul calp,

Fosforescentă urmă pedantă într-un afiș

Cu sclipitoare stele peste bălaiu-ți scalp!

Ce artificii stranii te-au zămislit interactiv?

Concepții limitrofe din refulări mondene

Rutine generoase ți-au pus un bust sportiv

Pășește dezinvolt, fii curajoasă, nu te teme!

Șoferi bătrâni și hulpavi, ecranul îl scanează

Cu ochi blegiți de vremuri și dilatați…

Se lasă liniștea-n același loc ca ieri

Fără a vrea să îți mai spună,

Suflând pe-o frunză galbenă de lună,

Tot ce a strâns în drumul spre aceleași seri.

În neîncetate căutări de sine

Prin roze și exuberanțe

Te însoțesc statornice speranțe

De-a regăsi pe arcuș de violine

                    Un sunet lin, să te aline.

Mi s-a dus parfumul frunzelor de nuc

Timpul se oprește, nu mai are loc.

Lumea-i o grămadă ce  pleacă buluc

Să-și caute pacea-n flori de busuioc.

Mi-a spus mie mama, când mă legăna

Să-ti faci din mălin o cunună mare

Și de-o fi sa bată Luna-n poarta ta,

Sub cunună albă sufletul nu moare.

Asta-mi zise muma. Și din rozmarin

Adunat cu grijă si-o narcisa albă 

Mi-am cusut altiță înmuiata-n vin

Și maramă…

Știi tu să mă zvârli, ca arcul, până-n largul lumii tale,

Să mă-nalți de subsuară, să-mi guști oful de pe buze,

Într-atât cât să m-adape cele mai frumoase muze,

Ce adastă pe-a ta gură despletite, albe, goale?

Știi tu să mă rupi în două, între îngeri și păcate,

Între frigul și căldura ce îmi fierb nămeți în sânge,

Prea fierbinți să-mi curme setea și prea reci să-i pot atinge

Cu…

obișnuiesc să vorbesc ploii

prin geam,

urmăresc dârele lăsate de stropi cu buricele degetelor,

de parcă aș căuta plăcerea unei femei,

mă abțin de la lucruri vulgare.



am buzunarele pline de dragoste,

mărunțiș,

plus

cel mai bun tutun pentru clipele premergătoare,

îmi permit să blufez cu ochii spre stele,

sunt idealul oricărei epoci, pot face orice

cu imaginea mea răsturnată.



am nevoie de soare,

îmi pun mănușile până…

                                                              De la un gând de Rainer Maria Rilke

De hăul ăsta, cum să treci?

E toamnă și-n ceruri e târziu

Cad frunze moarte pe poteci

Și se strecoară-n sufletul pustiu

Când vântul degetele-și plimbă

Peste culoarea toamnei

Nespusă în vreo limbă...

Și totul cade-n Univers

Dar timpul nu se mai amână

Cum poți cuprinde…

Înnobilat mi-e blazonul

ce-l las în paragină!

Acceptate sau nu,

din ceţuri în disipare,

ştiute-s doar de tristeţi

cicatricele de pe trupu-mi.

Genunchiul julit,

palmele rănite,

găvanul din tâmpla dreaptă,

obrazul desfigurat

– hrană pentru viermi ori cenuşă –,

de care tu râzi,

sunt dovezi c-am avut înfrângeri –

monede cu care mi-am plătit victoriile!

De-ar fi să cad răpus de vreo săgeată, 

Lăsați-mă să mă târăsc  spre soare;

Nu voi crâcni, nu voi cerși la poartă

Anestezia vremilor…

Am răscolit crâmpeie roșii de lumină,

Trecând vătraiul prin jăratecul fierbinte

Și-am ascultat, cum se prelinge în surdină,

O melodie-n gândul meu, să mă alinte.

Obrajii albi au căpătat, atunci, culoarea

Din mângâierea flăcărilor întețite

Și fierbințeala izvorâtă din candoarea,

Plină de taină, a cuvintelor rostite.

Aripi de foc se înălțau, crescând în șoapte,

Ca într-un dans cu unduire pasională,

O-mbrățișare de dorințe spuse-n…

De ce te mai întorci acasă, tată? –

doar știi prea bine, casa-i dărâmată,

în locul ei găsești o alta casă,

solidă-n ziduri, mult mai arătoasă,

dar nu este la fel de primitoare

precum căsuța noastră cu pridvoare.…

De veacuri ai rămas la fel:

"Nemuritor și rece",

Doar chipul meu pătruns de zel

Se scutură și trece.

Când trupul încă-nfierbântat

Să te cobori te cheamă

Tu, auster și-ndepărtat

Nu vrei să bagi de seamă.

Prin infinitele tăceri

Speranța mea albastră

Se-nalță-ncet, spre nicăieri

Prin ochiul de fereastră.

Cu nouăș'opt de amintiri

Visez (deși sunt trează)

Că vii din veșnice fiiri,…

De mii de ani există în teama de neant

O ne-mplinire-adâncă, atavică și tristă,

Un gol la o răscruce, periculos, gigant,

Cuvant de îndoială, ce-n suflete persistă.

Că suntem holograme-ale Sursei, fiecare,

E-un fapt incontestabil și fără de soluții

Ne e sortit-o karmă aleasă, pentru care

Trecem experiențe ce pot muta și munții

Și totuși, știm momentul ce ar deschide ușa

Luminii, să pătrundă și cursul să îl…

Auzi cum se mişcă

Discret,

Mecanica oaselor?

Catedrala de calcar în care

Bătaia inimii este ca un ecou

În ferestrele ochilor,

Ca un ciocănit la geamul dinspre mările nemuririi,

Cât de mult ne iubim chipul atât de subţire,

Atât de fragil încât

Îl ascundem sub straturi albastre şi aurii,

Îl strângem în armuri uşoare să nu simţim

Cum devine un altul,

Oră de oră,

Secundă din…

de ceața unei furtuni

m-am ținut cu mâinile goale

după cum urlă

trebuia să-l scoatem afară

orice rană se prinde

cu fața spre răsărit îl purtam pe umeri

fără să-i atingem trupul

să nu fim singuri îmblânzisem o vulpe

mi-am luat femeia să trec munții

vântul a suflat peste mine până

m-am întors ca un foc pentru iarnă

firele de iarbă vorbeau între ele

pe întuneric la prima răscruce un…

În satul meu arhaic

Cioplit în diadema dealuri verzi

Se spun povești

În care Tu nu crezi....



Se spune ca acolo, după deal

De multe ori

Venea la stână Decebal

Să poposească la păstori

Gusta din țuică și mâncare

Gătită special de sărbători...

Și închina cu fiecare....



Aici în sat

Sunt casele pustii

Iar holdele-s cu mărăcini

Ogrăzile nu au copii

Plecați sunt toți printre străini

Și nimenea nu mai…

Furtuna o rupse din zborul spre cuib

și-o duse în locuri străine;

Zdrobită, năucă se zbate prin glod,

în trestii, sub ape saline.

Agață cu ciocul un fir de rogoz,

se rupe și…