Solstiţiu cu miros de tei

[Stanescu Valentin]

 

Iată ziua binecuvântată: Solstiţiu cu miros de tei!

Primesc secunda ce mă-ncarcă într-un şuvoi de bucurie.

Zâmbeşte roua prinsă-n iarbă şi-mprăştie în jur scântei,

când soarele se oglindeşte în mii de sfere-n armonie...

 

Mă plimb cu gândul solitar, punând hotar în jur, să zbor,

în lizieră sunt iubit de iarbă, frunze, păsări zeci,

din tălpi coboară-ncet în lut prin rădăcinile de dor

tăcerea timpului trecut bătătorind poteci, poteci,

 

iar braţele mi se deschid să mângâi timpul cel prezent,

să-i simt tăria-nalt vibrând, să-l ţin în loc în lung amurg, 

să mă încarc de sensuri noi,  străluminându-mă-n moment:

 

Solstiţiul cu miros de tei ce dă cuvântului culoare.

De dincolo de amintiri pe pânza cerului se scurg

gânduri din pruncul ce am fost, ce-mi spun că Sufletul nu moare. 

[Stanescu Valentin]

aDa, vibrăm pe undele cuvintelor şi aceasta se simte ca o terapie a sufletului zbuciumat de nonsensurile vieţii. Acest Solstiţiu cu miros de tei a fost scris într-o perioadă grea din viaţa mea şi alături de alte peste 200 pseudo-sonete m-au adus în realul crunt al vieţii. Terapie prin poezie! Anul acesta nu am mai scris prea mult... Mă mai inspiraţi voi, provocator, prin postările de aici. Să fim eliberaţi de Cel din noi de apăsarea golului din jur. Mulţumesc pentru vorbele tale calde!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Denisa, vă mulţumesc pentru cuvintele dătătoare de bucurie precum florile câmpului  dau bucurie albinelor culegătoare pline de răbdare şi implinitoare de menire. Ce s-ar face omenirea fără albine! E o bucurie că citiţi aceste versuri. E o bucurie când citesc versurile Dumneavoastra în format clasic sau modern.

[Ada Nemescu]

Foarte frumos! 

Fiecare vers este martorul unei frenezii credibile, o bucurie răspândită în picuri mii, ca o apă vie!

aDa, cu felicitări

[Denisa Curea-Popa]

Delicat și luminos, cu imagini vii și un ton contemplativ. Atmosfera solstițiului este evocată cu finețe, iar mirosul de tei devine simbol al conexiunii dintre natură, timp și suflet.
Cu bucuria lecturii

[Monica Pester]

Mă voi revanșa , dle Stănescu. O făceam și dacă nu m-ați fi certat. Nu sunt tot timpul în calendarul exact al răspunsurilor. Asta nu înseamnă că nu citesc aproape tot , chiar fără să dau semne.

Sărbătoare liniștita !

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica, vă mulţumesc pentru acest comentariu de sâmbătă spre duminică. În curtea casei avem trei tei meliferi şi ne apropiem de solstiţiu astfel că vom trăi seri plăcute de aromo-terapie şi vis cu ochii deschişi.

Aţi avut trei urmăritori ai postării „Pentru că”. Nu le-aţi dat vreun semn de citire. Poate că a fost o neatenţie. Şi mie s-a întâmplat odată să nu mai deschid pagina după o postare iar Doamna Vasilisia  s-a supărat pe mine... Nu a fost cu intenţie lipsa mea de reacţie...

[Monica Pester]

Minunat titlu. Plus un final ce dăruiește speranță, încadrează un text de o sensibilitate extremă !