Ce este acest timp, această vreme?

Gîndurile mele clipe

În suflet clepsidră,

Nisipul e cel din care o mie de ani

Mi-am plăsmuit aripi

Să pot ajunge pînă aici,

Să învăţ de ce urcăm prea sus,

Cum te zdrobeşte prezentul

Pe străzile lui oarbe.

Anii nu trec, nu vin,

Doar ne schimbă geografia personală,

Starea de a fi

Cu aceea de a percepe eternul

Într-o sclipire de artificii,

Într-un…

Ce-ar fi lumea fără flori? Un deșert fără culoare,

O eternă ezitare ce alină rareori!

Dacă visul n-are-o floare să-ți aducă iarăși zori

Lungi poeme cu fiori și a dragostei scrisoare,



Fluturii nu pot să zboare! Într-o lume fără flori

Îți vei plânge deseori lipsa timpului ce doare,

Gândul fără de culori, închinările-n altare,

Fără valuri, pe-acea mare mă întorc adeseori.



Vor zăcea pe negri nori stelele strălucitoare!

Aripi…

Pădurea ta de aș fi fost născută

Și colțul ierbii l-aș fi pus în ramă,

Altar solid din frunze de cucută

Să-ți dărui, ca  în veci să nu ai teamă.

Tè-aș fi sculptat cu nit de-argint în piept

Dorul de stele m-ar  fi luminat

Fără să-mi pese cat de mult aștept

Chiar rănile de mi-ar fi supurat.

De ce mă-ntorc să plâng cu-atâta jale

Si câți copii se nasc și mor în frig

Dar nu le e deschisă nici o…

nu ne-am fi vorbit

dacă noaptea nu s-ar fi chemat

noapte

ziua nu s-ar fi chemat zi

iar iubirea nu ar fi lăsat nimicul

să se întâmple

în cele din urmă ne-am întâlnit

tu cu lumea în spate

eu de pe malul celălalt să ajung

mai repede

am preferat să trăiesc de parcă războiul

mi-ar fi întors frații

acasă

moartea nu ar fi apărut într-o zi de duminică

când nimeni nu muncește…

se-ndepărtează noaptea 

încă fredonând 

un cântec de leagăn tardiv

.

la intersecție

moartea joacă hochei 

cu visele de ieri

.

cerul tot mai curge 

albastru în clepsidră

spre pământul înverzind 

.

copacul crește

între pereții imaginari 

un strigăt…

solitar
dar solidar cu solitarii
pe căi nesigure-mi port
paşii aşa cum pe un diapozitiv şters
privirile
caută
căile bătătorite
ce se ascund
în negativul voalat

Apollo-i dăruise o liră fermecată

Înmărmurește clipa când strunele cuvântă,

Când pietrele se mișcă Olimpul se desfată,

Blagoslovit de muze, Orpheus cântă, cântă...

Acordurile zboară, suave, măiestrite

Și trilul îmblânzește orice sălbăticiune

Se-opresc argonauții, sirenele-s vrăjite, 

Ecourile lirei răzbat până-n genune.

Vrăjită fu și Nimfa și-i deveni soție,

Dar șarpele mușcând-o a coborât-o-n…

 ****

Câți ghiocei mi-ai oferit,

iubito,

cu miile...

Mi-ai umplut primăverile

și poienile viselor

din nopți cu luceferi,

mi-ai limpezit ochii

adumbriți  de griji...  

Clopoței

cu sunete albe

ca spuma laptelui,

cu cel mai scump clinchet

din lume:  

mama,…

E toamnă târzie, copacii sunt goi,

văd frunzele-n parc răscolite de vânt,

se-adună sub banca pe care-amândoi

lăsam să dispară un sfânt jurământ.

.

Pe cer se revarsă nori de zăpadă,

se…

Ce-o fi cu zilele

Din care pare că lipsesc?

Orașul doarme ca o pisică

ghemuit la poalele Dealului Viilor

S-aude prin liniștea nopții orologiul

Bisericii cu două turle...

Orașul fără mine-i mort!

Pe apa cuminte a râului

Între cele două poduri

Trec lebede albe...

Și iar îmi vine să caut

prin ploaia de cuvinte

care mă compun

versurile lui Apollinaire:

„Frumoase zile,

Șoareci ai timpului

Voi…

Plouă.

Bice reci de apă îmi caută obrajii să mi-i  spele.

Am nevoie de apă.

Am fost din totdeauna fiica ploii și cer să mă întorc

în lichidul care mi-a dat viață...

Translucid, cald, tremurând ușor

la fiecare gând și vorbă a mamei.

Ca să se poată amprenta și rămâne

până la sfârșit, acolo, în mine.

Din infinitatea de glasuri ce străbăteau lichidul, 

glasul mamei mi-a fost întotdeauna

țărm de liniște, …

îmi ții fruntea în palme
pe rând
sânii iau forma buzelor mele din care
nu râuri
mai degrabă cuvinte
ușor își fac drum
la mânie
în mintea celor puțin credincioși
mă hrănesc din dragostea ta
faci un nod
lumii întregi arăți că îți pasă

uite
să nu fii ucis

E prea departe, poate, a noastră casă mamă

Sau poate prea aproape, ascunsă într-o teamă.

Poate de-ntinzi o mână ajungi să atingi bolta,

C-o simplă reverență treci dintr-o lume-n alta.

Poate e prea devreme, în clipa prea târzie,

Sau poate prea târziu în astă erezie.

Poate jelim plecarea mai mult decât sosirea

Și nu deschidem ochii s-alegem mântuirea.

Poate e mult prea rece în noaptea asta caldă

Sau…

                                          5 August 2019

Picuri de ploaie curg neîncetat,
vântul pustiu îi izbește-n fereastră
și se scurg zornăind în șiroaie,
peste singurătatea inimii mele,
ca un bocet.

Un tremur mă cuprinde prin oase,
și-mi crește o dorință în craniu:
ce-aș vrea să mai stau cu tine-n mansardă,
să privim din nou peste case,
cum plouă...

Cum plouă,
ca un bocet!

Timpul se simte-n pustie

confortabil ca-n palat,

nu oprește-a sa secundă,

nici la polul înghețat.

Naște-n față și îngroapă

trecutul îndepărtat,

e originea mobilă,

dar și sacul de-ngropat.

Toți îi pun pe aripi traiul,

zi de zi și ceas de ceas,

toate câte sunt în lume

i se-aciuiesc în pas.

Uriaș - fără de margini,

e stăpân în Univers,

el plutește precum fumul

și…

Mă tot întreb: de ce, de ce 

urmează după "a" un "be",

de ce pe patru de-l împarți 

la doi, e doi, de ce e marți 

doar după luni, de ce-i rotund 

pământul, și de mă scufund 

în apă, de ce ea mă va 

lovi la fel, ca forța mea?

Și iarăși mă întreb ce-ar fi 

să fie zece, după mii... 

și lângă "a" să fie-un "x"

(fără a pune asterisc).

Și mă întreb dacă-i de-ajuns 

doar un răspuns în…

În depărtatul colț de lume,

unde și eu-l mi-e străin,

unde-ametistul n-are nume

dar strălucește-așa, blajin

În locu-n care înserarea

se-așterne  cu pasul  intens,

lăsând fantasme în cărarea

ciudată, cu un singur sens

Acolo-n insula pierdută 

a micii stele de cleștar

rămân mereu ca și născută

într-o minune de altar

De-acolo îmi cunosc puterea 

cu care vin, cu care…

E cald și-mbietor la tine-n casă.

Mă-nduioșează raza din lucarnă,

Ce sidefate străluciri răstoarnă

Pe albe așternuturi de mătasă



Și aurite pulberi peste pleoape.

Am sute de cuvinte nerostite.

Îmi stau cuminți pe buze, pregătite

De-o lungă ispitire, ce nu-ncape



În gândul meu cel mai obraznic. Gustă!

Puțin, încet, cu mușcături egale

Din fagurii…

Mi-ar fi plăcut să mă iubești, de numa',

Cu clinchete, cu dor, cu ghiocei,

Alte femei să nu mai vezi de-acuma

Și-n toamnă vinu-mi, însetat, să bei.

Mi-ar fi plăcut să mă inspiri în taină,

Ca pe-al țigării interzis parfum,

Ș-apoi, în buzunarul de la haină,

Să mă ferești de toate câte-s scrum.

Mi-ar fi plăcut, Iubir al meu, să nu mai...

Să nu mai uiți de mine, la cafea,

Aroma zilei să îți fiu eu,…

Ascult cum păsări trec prin asfințit

și se topesc ca ambre;

Stau nemișcat, cu fruntea în bazalt,

- privesc o floare căznindu-se să iasă din stâncă spre înalt;

Unduitoare ierburi….Le simt pe trupul gol…