Ploaia

[Florin A.]

                                          5 August 2019

Picuri de ploaie curg neîncetat,
vântul pustiu îi izbește-n fereastră
și se scurg zornăind în șiroaie,
peste singurătatea inimii mele,
ca un bocet.

Un tremur mă cuprinde prin oase,
și-mi crește o dorință în craniu:
ce-aș vrea să mai stau cu tine-n mansardă,
să privim din nou peste case,
cum plouă...

Cum plouă,
ca un bocet!

[Vasilisia Lazăr]

Un tremur mă cuprinde prin oase,
și-mi crește o dorință în craniu:

Parcă nu sună bine „în craniu”, nu e poetic. Poate fi „suflet”, nu știu, dar nu craniu. Strică toată căldura poeziei, de altfel, una plăcută, în ton cu vremea și vremurile. 

[Grig Salvan]

Nostalgia și melancolia ploii molcome de toamnă, sursă inepuizabilă de emoție și poezie. Atmosferă de însingurare, apăsătoare dar și liniștitoare.

[Florin A.]

Mulțumesc domnule Mihai Katin! De acord cu modificarea din versul al doilea - așa trebuia să fie (așa era și în textul meu inițial, dar probabil vreun autocorect care mi-a scăpat).

În ceea ce privește a doua sugestie de corectură (eliminarea cuvântului "și" de la începutul versului al treilea) aș dori să păstrez neschimbat.

Vă mulțumesc încă o dată pentru sugestii și critică.

Cu respect!

[Mihai Katin]

Picuri de ploaie curg neîncetat,
vântul pustiu îi izbește-n fereastră
se scurg zornăind în șiroaie,
peste singurătatea inimii mele,
ca un bocet....am  facut   cateva  mici   modificari   pentru   a nu   pierde  muzicalitatea   versului  si   implicit  a  constructiei   poetice  care  da  poemului  o  anume  substanta!

sa auzim  de bine!