Ce este?

[Mihai Katin]

 

Ce este acest timp, această vreme?

Gîndurile mele clipe

În suflet clepsidră,

Nisipul e cel din care o mie de ani

Mi-am plăsmuit aripi

Să pot ajunge pînă aici,

Să învăţ de ce urcăm prea sus,

Cum te zdrobeşte prezentul

Pe străzile lui oarbe.

Anii nu trec, nu vin,

Doar ne schimbă geografia personală,

Starea de a fi

Cu aceea de a percepe eternul

Într-o sclipire de artificii,

Într-un surîs vibrînd nocturn,

În hedonismul ultimului bal

Cînd lampioanele trecutului se înalţă

Şi nisipul încă mai are de curs

Pînă îmi va acoperi umbra...

 

 

[Monica Pester]

Timpul nu există decâ la modul prezent. Sunt teorii demonstrate științific.

Ceea ce însă ne face pe noi să ne punem întrebări este doar percepția noastră despre timp și curgerea evenimentelor. Mai repede sau mai încet, în funcție de importanța pentru noi a evenimentului dar și de ralierea noastră, ca ființă cosmic divina, la vibrația pământului. Când reușim să mergem în tandem, lucrurile devin aproape simple și spaimele noastre din care decurg toate întrebările, încetează.

Cu multa admirație vă citesc, dle Katin !

[Chris]

meditativ, frumos, mi-a placut ultima parte in mod deosebit

Anii nu trec, nu vin,

Doar ne schimbă geografia personală,

Starea de a fi

Cu aceea de a percepe eternul

Într-o sclipire de artificii,

Într-un surîs vibrînd nocturn,

În hedonismul ultimului bal

Cînd lampioanele trecutului se înalţă

Şi nisipul încă mai are de curs

Pînă îmi va acoperi umbra...

[petrut dan]

„Anii nu trec, nu vin” mi se pare ideea centrală, de parcă timpul și-ar fi ales acel „one moment in time”, când lumea își dă seama de importanța lui și profită, așa cum și noi profităm de lectura acestui poem ce propune explicații și, în același timp, motive pentru a se revolta împotriva unui status qvo ce nu ține de oameni, dar care îi obligă la acte de reverență, cu stimă!

[bolache alexandru]

O poezie meditativă... Oare de cate ori nu ne-am întrebat ce este timpul? Şi nisipul încă mai are de curs

Pînă îmi va acoperi umbra.../ Da! 

[Mihaela Popa]

cât adevăr "Doar ne schimbă geografia personală"

și speranță

"Într-o sclipire de artificii,

Într-un surîs vibrînd nocturn,

În hedonismul ultimului bal"

frumos!

[Vasilisia Lazăr]

O definiție raportată la timpul subiectiv, individual, în același timp, universal valabilă. Timpul e distanţa dintre chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul nostru. Important e că încă mai are de curs până ne va acoperi umbrele. 

Prețuire!

[Grig Salvan]

Intrebare existențială fundamentală „ce este timpul?”, doar nisip curgând în clepsidră, doar pulbere de stele, din pulbere ne naștem și în pulbere ne vom întoarce, pulberea ne va acoperi în cele din urmă cu totul...

[Mihai Katin]

mereu   imi  pun  intrebari,aud  intrebari , si   uneori  descopar  ca  voi   aveti  raspunsuri   pe  care  de  teama  le-am  evitat ,poate  umblau   prea  de mult  timp   in urma  mea  sau  ne-am  salutat  atat de des  incat   nimeni   nu  mai   face  diferenta  intre intrebare ,raspuns  si   eu...

sa auzim doar  de BINE!