Toamnă târzie

[Corneliu Neagu]

E toamnă târzie, copacii sunt goi,

văd frunzele-n parc răscolite de vânt,

se-adună sub banca pe care-amândoi

lăsam să dispară un sfânt jurământ.

.

Pe cer se revarsă nori de zăpadă,

se simte-nserarea plutind printre tei,

în parcul pustiu nu-i nimeni să vadă

că încă te-aștept rătăcind pe alei.

.

Mă-ndrept către casă, ajung ostenit,

pun lemne în vatră pe jarul încins,

în jocul din flăcări un dor răstignit

dispare-mpreună cu gândul învins.

.

Încerc să adorm dar parcă, deodată,

aud la fereastră un glas cunoscut,

în cuget resimt o speranță ciudată,

e glasul iubitei venit din trecut…!

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Liliana Popa, vă mulțumesc, cu prietenie și respect, pentru aprecierile elogioase din acest comentariu! Onorat!

[Mihaela Popa]

Poezia dumneavoastră curge atât de frumos și de expresiv, mă înclin!

[Corneliu Neagu]

Dacă am reușit să conturez în cuvinte o imagine vizuală sunt foarte mulțumit, doamnă Chris. Iar dumneavoastră vă mulțumesc, cu prietenie și respect, că v-ați oprit aici văzând ceea ce eu am descris în cuvinte!

[Chris]

frumos, trist, am vazut intreaga imagine...

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, cu prietenie și respect, stimată doamnă Vasilisia Lazăr, pentru popas și pentru mesajul lăsat aici!

[Vasilisia Lazăr]

Ați creat foarte bine atmosfera și starea.

[Corneliu Neagu]

Și cu nelipsitul foc care aruncă umbre fantastice pe tavan și pereți, amintindu-ne de mai vechile iubiri, împlinite sau ratate...Mulțumiri alese, cu prietenie și drag, Grig!

[Grig Salvan]

Bine conturată atmosfera de toamnă târzie, cu lumea mohorâtă și tăcerea apăsătoare, cu singurătatea și tristețea iubirii pierdute.