Temporalii

[Amanda Spulber]

se-ndepărtează noaptea 

încă fredonând 

un cântec de leagăn tardiv

.

la intersecție

moartea joacă hochei 

cu visele de ieri

.

cerul tot mai curge 

albastru în clepsidră

spre pământul înverzind 

.

copacul crește

între pereții imaginari 

un strigăt reverberând

.

mai avem timp

***

Vântul mătură suav strada rece

și noaptea se-ndepărtează cântând

un cântec de revedere subtil. 

. 
Moartea lasă coasa jos, își ia crosa

și joacă hochei

pe dalele înghețate. 

. 
Dinspre răsărit, cerul curge, 

albastru în clepsidră, 

spre pământul înverzind. 

. 
Copacul crește între pereții

de sticlă imaginară

și viața strigă reverberând. 

. 
Mai avem timp!

[Amanda Spulber]

Mihaela, Grig, Alex, Chris, vă mulțumesc mult pentru cometarii.

[Chris]

Dinspre răsărit, cerul curge, 

albastru în clepsidră, 

spre pământul înverzind. 

. 
Copacul crește între pereții

de sticlă imaginară

și viața strigă reverberând.  -mi-au placut aceste doua imagini

[bolache alexandru]

Avem iluzia nemuririi, Moartea lasă coasa jos și ia crosa... De aceea credem că mai avem timp dar suntem Temporali...

[Grig Salvan]

Interesant structurat textul, în secvențe pregnante și memorabile, fiecare putând sta ca poem aparte, în stilul haiku-urilor.

[Mihaela Popa]

interesante flashuri, poate, așa cum s-a spus mai înainte, ar trebui puțin umblat la text, mi-a plăcut cum a citit Nuța textul la final

Copacul  între pereți

de sticlă -

viața strigă după ajutor. 

[Amanda Spulber]

Mulțumesc frumos, domnule Mihai Katin.

Mulțumesc mult, Vasilisia. Am vrut să descriu ce am văzut dimineața foarte devreme într-o zi de sfârșit de decembrie. Se pare că nu am reușit. E un text de anul trecut. Am incercat să țin seamă de observații și am rescris acum. Văd că iese un text mai puțin optimist decât am simțit atunci. Cât privește "temporalii" mi-am permis să iau adjectivul "temporal" și să îl transform in substantiv cu sensul de "trăitori în timp".

Mulțumesc mult, Nuța, pentru minuțiozitatea analizei. Am incercat să țin seama și de sugestiile tale când am făcut modificările.

Nu sunt sigură că am reușit să îmbunătățesc textul, dar comentariile îmi vor fi utile pentru viitor. Vă mulțumesc pentru ajutor.

[Nuta Craciun]

Eu le văd ca pe niște flash-uri fără neapărat o legătură între ele, de fapt sunt tristihuri - poeme scurte, dar ca un tristih să reziste, trebuie să aibă multă substanță și niciun cuvânt în plus. 

Cred că trebuie cizelate puțin și renunțat la cuvintele de legătură, asta dacă se vrea a fi tristihuri, pentru că nu cred că în felul în care sunt scrise, rezistă ca poezie. Deci, eu cred că dacă sunt tristihuri, le trebuie o pauză după primul sau după al doilea vers, ceva care să incite fără să explice, ceva  de genul: 

La răsărit cerul senin

din clepsidră - 

pământ înverzind. 

sau:

 

Vântul pe strada rece -

cântec de toamnă

în noaptea dintre anotimpuri 

E doar părerea mea. Uite, mai zic că ultimul tristih, chiar nu prea are nici substanță și nici o idee destul de bună care să-l ajute să reziste. Mă duce gândul la ceva care să surprindă mai mult: 

Copacul  între pereți

de sticlă -

viața strigă după ajutor. 

[Vasilisia Lazăr]

Și nu prea am înțeles titlul.

[Vasilisia Lazăr]

Niciunul din acei „și” n-are ce căuta acolo!

Dacă ai mai umbla puțin la topică, poate și dacă ai renunța la punctuație și la litera mare de la începutul frazelor (prea pare totul enunțiativ!), cred că ar putea ieși o poezie drăguță. Ai crea și mai mult mister, zic eu. Cu drag!

[Mihai Katin]

Dinspre răsărit, cerul curge, 

albastru în clepsidră, 

spre pământul înverzind.   aleg  acest   tablou,o   plimbare   interesanta  prin  simeza   liriciii  d-voastra!