Poate

[BOTICI GABRIELA]

E prea departe, poate, a noastră casă mamă

Sau poate prea aproape, ascunsă într-o teamă.

Poate de-ntinzi o mână ajungi să atingi bolta,

C-o simplă reverență treci dintr-o lume-n alta.

 

Poate e prea devreme, în clipa prea târzie,

Sau poate prea târziu în astă erezie.

Poate jelim plecarea mai mult decât sosirea

Și nu deschidem ochii s-alegem mântuirea.

 

Poate e mult prea rece în noaptea asta caldă

Sau poate-i prea târzie și ochii nu-și mai scaldă.   

Privirile durute în astă lume oarbă

Cu înserări în aripi nimeni nu stă să soarbă.

 

Poate am luat repere din locurile bune             

Sau poate tocmai ele se-ascund în rațiune

Și cântăresc trăirea pe talerele pline              

De răutatea noastră ce nasc gânduri haine.     

 

Poate e întuneric în albul ce trăiește             

Sau mai multă lumină și iarăși ne orbește;

Și căutăm continuu pentru-a găsi iubirea

Prin astă lume care nu cere mijlocirea.

 

Poate e prea ușoară calea spre vechea casă 

Și pierdem printre gene trăirea nemiloasă

Sau poate greutatea ne spulberă ideea

Și ne blochează visul și rătăcim aleea...

[BOTICI GABRIELA]

Trăirea nemiloasă este viața care se poate termina in orice clipă. Este crudă și neclară.
Dar cu trecerea timpului si cu trecerea generațiilor se pierde durerea.
Având trup avem la bază ADN-ul și genele care se pierd o parte prin moarte iar o parte se transmit generațiilor viitoare.
Deci pierdem printre gene trairea nemiloasă.
Se pierde trăirea nemiloasă odată cu pierderea genelor.
Asta am vrut să spun.
O seară frumoasă!

[BOTICI GABRIELA]

Soarbe - a privi cu dragoste, a sorbi din priviri.
La asta m-am referit.
Mulțumesc frumos pentru ajutor.

[Vasilisia Lazăr]

Poate de-ntinzi o mână ajungi să atingi bolta,

C-o simplă reverență treci dintr-o lume-n alta.

Versurile acestea trebuie revăzute, primul se pronunță și greu, în plus, rima bolta/alta nu e cea mai potrivită.

Poate e mult prea rece în noaptea asta caldă

Sau poate-i prea târzie și ochii nu-și mai scaldă.   

Privirile durute în astă lume oarbă

Cu înserări în aripi nimeni nu stă să soarbă.

Să soarbă ce?

Poate e prea ușoară calea spre vechea casă 

Și pierdem printre gene, trăirea nemiloasă,

Pierdem trăirea nemiloasă? Și virgulele sunt puse greșit.

Multe versuri par lipsite de logică sau neclare, multe cuvinte fiind puse doar de dragul rimei. Cred că trebuie revăzută întreagă poezia și clarificată.

[BOTICI GABRIELA]

Muțumesc foarte frumos.

[Grig Salvan]

Formularea dubitativă naște un sentiment poetic autentic, nostalgie și dor de altă viață, de altă lume, dor de acasă. Interesante și antitezele din câteva strofe. Nu era necesară repetarea titlului în textul propriu-zis. Versul al treilea din prima strofă e prea lung, ar trebui cumva mai contractat...