Sfârșit în început

[Mirela Cocheci]

Mă tot întreb: de ce, de ce 

urmează după "a" un "be",

de ce pe patru de-l împarți 

la doi, e doi, de ce e marți 

doar după luni, de ce-i rotund 

pământul, și de mă scufund 

în apă, de ce ea mă va 

lovi la fel, ca forța mea?

Și iarăși mă întreb ce-ar fi 

să fie zece, după mii... 

și lângă "a" să fie-un "x"

(fără a pune asterisc).

Și mă întreb dacă-i de-ajuns 

doar un răspuns în nerăspuns

cu "sunt-nu sunt"

când mintea mea 

acceptă doar ce știe ea...

De ce-i concret și nu abstract, 

exact... de ce nu-i inexact, 

ce mare sunt... dar cât de mic... 

și știu că nu mai știu nimic...

Întreb, întreb, adun și scad,

să-nvăț să zbor atunci când cad,

și-n cunoscut necunoscut 

să mă sfârșesc... în început. 

[Vasilisia Lazăr]

O poezie a întrebărilor, îmi amintește de una pe care o aveam în manualele școlare, dar îmi scapă acum titlul ei. Am citit cu drag, Mirela.

[Mirela Cocheci]

Mii de mulțumiri, Grig Salvan! Prețuire!

[Grig Salvan]

Zbucimată zbatere a minții dornice de a înțelege neînțelesurile ce ne înconjoară, ajungând într-un final la concluzia scepticilor antici „„și știu că nu mai știu nimic”. Ne rotim mai mult într-un cerc vicios, sfârșind mereu... la început.

[Mirela Cocheci]

Sincere mulțumiri, Mihai Katin! Aleasă prețuire!

[Mihai Katin]

Întreb, întreb, adun și scad,

să-nvăț să zbor atunci când cad,

și-n cunoscut necunoscut

să mă sfârșesc... în început.   sfarsitul   merita   toate  aplauzele  si   il  consider  detasat   de poem pentru  ca   ati   putea  sa-l   dezvoltati  intr-un  nou  proiect  liric...este  doar  o  idee!

toate  cele  bune!

[Mirela Cocheci]

Dragul meu coleg, petrut dan, după umila mea părere, în poezie este ca și în vis: îți este permis orice, nimic nu este imposibil, poți zbura, poți schimba orânduiri făcându-ți propriile reguli, poți avea (ne)dreptate, etc... Așa că dă-mi voie să visez! Mulțumesc pentru răbdarea de a citi și pentru comentariu.

[petrut dan]

Adică tu ai vrea să schimbi ordinea lucrurilor, să reinventezi aritmetica și gramatica, succesiunea zilelor, poate și anotimpurilor, de ce nu, că după tine pot veni și alții cu idei așa revoluționare, oricum ne-am liniștit, totul este în mintea ta care acceptă doar ce știe ea, un poem interesant, mi-a plăcut și ideea și punerea în scenă, cu drag!