Părinții nu mor niciodată,

Ci se transformă în minuni

Întruchipate-n rugăciuni

Cu-"al nostru fiu, cu-"a noastră fată". 

Îmbrac-a veșniciei haină

Așa cum o vom îmbrăca

Și noi, atunci când vom pleca

Să ne rugăm, în mare taină. 

Ies rugile din rădăcini,

Iar noi, cu fruntea aplecată

Le așezăm covor de crini

Rostind în șoaptă: Mamă,Tată...

Ei ne veghează din…

Minunea de-a trăi în scorburi

Nu se compară cu nimic. 

Aici e liniște deplină, așa încât

Îmi scriu poemul cu lacrimi…

îmi beau îndelung cafeaua

să-mi fac ziua cât mai

suportabilă



îmi beau îndelung cafeaua

sperând să descopăr

la sfârșit,

albastrul ochilor tăi

precum un crochiu

de Modigliani



îmi beau îndelung cafeaua

nădăjduind să regăsesc

la sfârșit

poemul clipelor noastre

tandre unice

și atât de grăbite



îmi beau îndelung cafeaua

așteptând să aud

la sfârșit

muzica șoaptelor tale

ca o…

Pentru că mă faci genial

și iubirea ta scoate tot ce-i mai frumos din mine

fără să pretindă nimic,

pentru că m-aș simți inutil dacă lacrimile tale

nu mi-ar cădea pe umeri și carnea dulce de om n-ar sfârâi

în interiorul conștiinței,

unde ceva de origine divină nu s-ar trezi să-mi spună

că

ocaziile se răzbună,

dar în cazul acesta reprezintă felul în care ființa mea

încearcă să treacă de probe,

pentru că nimic fără Dumnezeu înseamnă…

Tristețea mea nu e reală,

E doar un joc de circumstanțe

Într-o expunere verbală

În fața oricărei instanțe.

se modelează-n plâns spasmodic,

Cu pas de tânără gazelă

Ce-aleargă într-un salt melodic

Ca o reflexie rebelă.

Și dacă în adâncul scoarței

Cobor ușor, vreo două trepte

Mă arde aprig jocul forței

Al înghețatelor concepte.

Puternic  adevăr  aruncă

Sau uneori…

Mie, crucea nu  mi-a fost ușoară, nicicând.

Acum, în fața valului ce urcă parcă

din necunoscut  să-mi amenințe liniștea,

 ca un înfricoșător tzunami,

acum, zic, mă paralizează iar teama de mine.

Începe viu, cu cotidianul alert …

ne aşezăm

la masa cuvintelor

şi plămădim

câte o pâine curată

o stropim cu lacrimă cerească

apoi ne împărtăşim fiecare

din bucata celuilalt

unii murim aici

alţii ne naştem dincolo

greu recunoaştem

morţii de vii

aici nu vrem aplauze

dorim doar liniştea

care înalţă cuvinte

însă…

Am fost din nou în ceruri, pe-Acoperișul Lumii

Și noaptea din eter coboară-ncetișor.

E-o fabrică de gheață în jur și-n jocul lunii

De veacuri ți se pare că-i un cristal ușor.

Sunt tot la înălțime, respir fără să-mi pese,

De-aici, de sus,…

atunci când animalul își neagă natura

alegând adăpostul în locul hranei

omului

îi stă bine teama

de a-și  vedea aura cu ochiul liber



dacă albastrul iubirii pentru a străluci are nevoie de apă

atunci mă număr printre cei care cred

în logica podurilor



mâine îmi va fi rușine de mine

dar lucrurile spuse la supărare rămân…

frunză galbenă frunză tristă

ce coboară spre lut uscat

of! lacrimă într-o batistă

de ce-ai venit de ce-ai plecat?

spre alte zări îţi treci culoarea

în alte mantii te îmbraci

de ce te prinde resemnarea

acum când mă priveşti si taci?

eram voinic tu erai verde

şi eu cobor cu paşii mici

spre clipa-n care ne vom pierde

ce să-ţi mai spun ce să-mi mai zici?

n-am ce să-ţi spun n-ai ce să-mi…

Am să mai vin când vara urcă dealul 

Și-un strop de regăsire a căzut

În cuib de rândunici ce trag de voalul 

Albastrului cu iz de început.

Am să mai vin când toamnele se-alintă

Printre livezi cu gust de amintiri

Când din copilării, talpa rănită

Înalță zmei prin albele trăiri.

Am să mai vin la început de școală

Când ingeri albi, prin timpul efemer

Adună cerul dintr-o călimară

Uitată-n banca de lângă…

Am pătruns în pădurea cu arbori îmbrățișați;

Încă mai purtau urme de gheare

adânc înfipte în carnea lor tremurândă,

deși zmeii zburaseră demult spre timpuri de piatră și-ntinderi de permafrost;

Printre ramuri pulsau raze ca-ntr-un joc de șotron, 

dezvelind de umbre ultimele frunze rubinii și amare;

Soarele îmbrăca pădurea cu pulberi…

Octombrie, nălucă solitară

Cu mersul prins în zbuciumări de vânt

Și-aromă tămâioasă sub veșmânt,

Ne scuturi crengile-arămite iară,

Să îți pudrezi pe gleznele bronzate

Lumina grea a frunzelor ce mor,

Să spargi al lor jăratic sub picior...

Un rai al perseidelor brumate

Împrăștiat, ca apa fără vaduri,

Îți freamătă văpăi pe unde…

Adună, iubito, tăciunii pe vatră

și pune cu râvnă butuci peste jar! –

auzi oare vântul în horn?- parcă latră,

mi-e teamă de viscol, sărută-mă iar!

.

Și spune-mi aceeași poveste uitată,

din cartea…

Trezește-mă în miez de noapte,

Când vezi pe fața mea durere,

Alung-o cu o mângâiere,

Rostindu-mi numele în șoapte

Sau în tăcere!

Și îmi citește, printre rânduri,

Mesajele, în somn trimise,

Alintă-mi pleoapele închise

Și, sărutându-mă pe gânduri,

Prefă-le-n vise!

Alină-mi somnul și-l veghează,

De-ar fi să fie noaptea toată,

Până când zorii se arată,

Privirea să-ți rămână trează

Și împăcată!

Apoi, din…

Nu știu pământul sterp să-l ascult

Să mă strecor prin nisipuri, nu știu.

Nu știu puținul și nu știu nici mult

Din plânsetu-adânc al țărmului viu.

N-aud memoria straniului timp

De  dinlăuntrul secret…

Ascundeţi-vă în case

V-am închis ferestrele şi uite

Trag perdeaua nopţii...

Luna se stinge încet ,

Adoarme,

Visează cum

Vă golesc oraşul de lumini,

De numele străzilor,

Semafoarele clipesc albe,

Fântânile adapă norii,

Vin caii mării turcoaz ,

Caii singurătăţii cu coame sure,

Caii iubirii

Însângeraţi de biciuirea trădărilor

Din războaiele fricii,

Priviţi şi ascultaţi…

De-ar fi cerul interzis

te-aș seduce-n mare,

ca un matelot promis

mrejelor barbare... 

Dacă te-aș avea pe val,

nu vei ști pe unde

aș…

Prin podul casei, într-o ladă veche,

Aproape șters, pe-o foaie de hârtie,

Mai e un vers de când eram pereche

Scris într-o oră de caligrafie.

Mai e și un ierbar cu păpădii,

Iar într-un colț, un fir de liliac.

Mă răscolesc secundele târzii

Când toate în prezent mi se prefac.

Sub sania de lemn cu clopoței

-cadoul de la tata cel mai drag,

E o tăbliță cu toți anii mei

Și niște ghinde prinse în…