Caii mării

[Mihai Katin]

  

Ascundeţi-vă în case

V-am închis ferestrele şi uite

Trag perdeaua nopţii...

Luna se stinge încet ,

Adoarme,

Visează cum

Vă golesc oraşul de lumini,

De numele străzilor,

Semafoarele clipesc albe,

Fântânile adapă norii,

Vin caii mării turcoaz ,

Caii singurătăţii cu coame sure,

Caii iubirii

Însângeraţi de biciuirea trădărilor

Din războaiele fricii,

Priviţi şi ascultaţi tropotul

Ca ultima ploaie de vară spălând gleznele toamnei,

Ei au numele voastre în loc de zăbală

Trec ca valurile

Ca o maree unduitoare

Lăsând în urmă tăcerea smarald

V-am închis uşile, trageţi draperiile grele

Muzica tăcerii mângâie sticla coliviei

În care cuibul de somn vă amăgeşte

Că puteţi ajunge din urmă

Caii mării

Caii turcoaz.

 

 

[Grig Salvan]

fabuloase imagini, caii mării, caii turcoaz, caii singurătăți, dar și caii iubirii, care bântuie fantomatic și trec peste lume transfigurând-o. Un poem de atmosferă stranie și copleșitoare.

[Vasilisia Lazăr]

Minunat, caii iubirii, răniții cai ai iubirii, trec, se duc, se pierd în zare, lâsând în urmă doar tăcere, nu și liniște...

Ce frumos!

[Manuela Munteanu]

Cât de frumos!!! Acest fado portughez a fost o formă debordantă de a vă gusta sensul poeziei. A dat o dimensiune specială libertății din năvala cailor iubirii, asemuiți cu valurile mării, chiar dacă sunt ,,însângerați de biciuirea trădărilor" Minunat!

[bolache alexandru]

Despre trecerea vremii sub copitele cailor. Niște cai fantasmagorici, caii iubirii, copitele lor... Imagini frumoase!

[Mioara Manoilă]

"Ei au numele voastre în loc de zăbală"

Da, au numele libertății noastre. Măcar de am putea înțelege. 

Poemul m-a purtat pe aripile copilăriei, pe o plajă unde caii își lăsau urmele pe nisip. "Hi, hi, vreau să am copite, vreau să fiu cal..."

L-am perceput ca pe o trezire. Iar Dulce Pontes... 

Vă mulțumesc!

[Mihai Katin]

https://www.youtube.com/watch?v=QlGlrNDHNsg&pp=ygUPY2FudGVjdWwg...

cantecul  este  ca si  marea   o posibilitate  de a uita  curgerea  secundelor  si  a crede  ca  urmele noastre  sunt totusi  mai  presus  de amprenta   unei  treceri  prin geologia  planetei...