Copilării

[Mioara Manoilă]

Prin podul casei, într-o ladă veche,

Aproape șters, pe-o foaie de hârtie,

Mai e un vers de când eram pereche

Scris într-o oră de caligrafie.

Mai e și un ierbar cu păpădii,

Iar într-un colț, un fir de liliac.

Mă răscolesc secundele târzii

Când toate în prezent mi se prefac.

Sub sania de lemn cu clopoței

-cadoul de la tata cel mai drag,

E o tăbliță cu toți anii mei

Și niște ghinde prinse în șirag.

În cui stă agățat un Moș Crăciun 

De vată, cu botoși de catifea.

Dormea sub brad în nopțile de-Ajun

Și lângă el copilăria mea.

Poate că într-o zi ne vom reîntâlni 

Prin amintiri, pe-o pagină uitată

Măcar o clipă să mai fim copii,

Să așteptăm Crăciunul de-altădată. 

.

Nu mă certați pentru greșeli, este o amintire din timpul când abia plecase copilăria. Mă doare sufletul să o modific, trăiește de prea mult timp prin jurnalele adolescenței. 

[Grig Salvan]

Copilării de care ne e dor tot timpul și care reverberează în sufletul nostru toată viața. Citit cu mare plăcere!

[Mioara Manoilă]

Lisia, mulțumesc mult!  

Acolo, în podul casei, printre amintirile rămase în lădițe de lemn, ne retrăim copilăria. 

Cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Waw, ce frumos! Câtă candoare și gingășie! Îmi plac prea multe ca să le citez. Pe lângă minunile din podul casei, locul amintirilor, așază și acest poem. 

[Mioara Manoilă]

Nuta Crăciun, mă bucură mult comentariul dumneavoastră. Mi-a venit o lacrimă de emoție caldă pe obraz pentru cei care mai au în suflet copilăria. 

Jurnalele mele mai păstrează poveștile copilăriei și parcă doare când le deschid, dar este o durere dulce...

Vă mulțumesc pentru apropiere!

[Nuta Craciun]

Doamne ferește să modifici ceva, e atâta emoție lirică aici că mi s-au umezit ochii. Și e foarte bine scris, ți-am vazut sufletul de copil răscolind prin podul casei. 

Ce mult seamănă copilăriile noastre între ele, mi-ai readus în suflet copilul care eram și care la fel urca des în podul casei, pentru a se întâlni cu îngerii copilăriei. 

[Mioara Manoilă]

Floare Arbore, mă bucură mult apropierea de micul meu poem. Mulțumesc mult!

[Mioara Manoilă]

Manuela Munteanu, mii de mulțumiri! 

[Manuela Munteanu]

Candoarea tinerei iubiri neuitate, caligrafiată pe suflet... Cuceritoare versuri: ,,Aproape șters pe-o foaie de hârtie, / Mai e un vers de când eram pereche / Scris într-o oră de caligrafie". Minunat!

[Mioara Manoilă]

Bolache Alexandru, vă mulțumesc! 

Așa zic și eu: Doamne, ce vremuri! 

[bolache alexandru]

Nostalgia copilăriei cu botoși și moș crăciun și sania din copilărie și zăpadă cum era odată... Doamne ce vremuri! Cum să nu te răscolească aceste imagini!