Covor de crini

[Mirela Cocheci]

Părinții nu mor niciodată,

Ci se transformă în minuni

Întruchipate-n rugăciuni

Cu-"al nostru fiu, cu-"a noastră fată". 

Îmbrac-a veșniciei haină

Așa cum o vom îmbrăca

Și noi, atunci când vom pleca

Să ne rugăm, în mare taină. 

Ies rugile din rădăcini,

Iar noi, cu fruntea aplecată

Le așezăm covor de crini

Rostind în șoaptă: Mamă,Tată...

Ei ne veghează din lumini...

Părinții nu mor niciodată.

[bolache alexandru]

Daaa! Părinții nu mor niciodată! Ei doar veghează uneori din alte universuri paralele!!!

[gabriel cristea]

Minunat! 

[Vasilisia Lazăr]

Versurile acestea sensibile mi-au amintit de Blaga. Frumos!

„Coboară-n lut părinții, rînd pe rînd,
în timp ce-n noi mai cresc grădinile.
Ei vor să fie rădăcinile,
prin cari ne prelungim pe subt pămînt.

Se-ntind domol părinții pe subt pietre,
în timp ce în lumini mai adăstăm,
în timp ce fericiri ne-mprumutăm
și suferinți și apă vie pe la vetre.”

(L. Blaga)

[Nuta Craciun]

Pentru mine poezia a avut un efect binefăcător, de refacere a structurilor mele sufletești,  reușește să-mi transmită un anume dinamism nostalgic, cu tonul ei confesiv  și sensibil, cu durerea exprimată într-un  limbaj  simplu.  

Subscriu la cuvintele autoarei: ”părinții nu mor niciodată”, trăiesc mai departe în noi ... 

[Mihai Katin]

Ies rugile din rădăcini,

Iar noi, cu fruntea aplecată

Le așezăm covor de crini

Rostind în șoaptă: Mamă,Tată...  un catren  impresionant  dintr-un poem  al  credintei  simple   si adevarate !

Un gand smerit - Valeriu Gafencu (fragment)

Un gand smerit si simplu, o lumina,
Spre Tine se inalta lin din mina
Si sufletul inlacrimat se roaga:
"O, vino, de pacate ne dezleaga"....am  adaugat  acest   catren  ca  semn  de  apreciere  a ceea  ce  inseamna  acest  poem!