Ziua de mâine

[Monica Pester]

Mie, crucea nu  mi-a fost ușoară, nicicând.

Acum, în fața valului ce urcă parcă

din necunoscut  să-mi amenințe liniștea,

 ca un înfricoșător tzunami,

acum, zic, mă paralizează iar teama de mine.

Începe viu, cu cotidianul alert și nemilos,

în care nu știu să mă regăsesc, să mă recunosc

după  o noapte prea repede trecută,  ca un abur.

Da, mă frânge valul acesta de clocotitoare dorință

și nu pot să ghicesc dinainte  ce va fi mai  puternic.

Haosul  sau ordinea ?

Întunericul sălbatic plin de negustate arome

sau albul de lumină rece al zilei reale ?

Răsfață-mă, iubite, cu răbdarea ta ,

și uită-mă până la o nouă dimineață.

Dar nu uita să numeri pașii speranței

 puternice și dogoritoare spre stârnirea forței  supreme,

tainic  și mult prea adânc cuibărite în somnul trupului meu . . .

[Vasilisia Lazăr]

Dar nu uita să numeri pașii speranței

puternice și dogoritoare spre stârnirea forței  supreme,

tainic și mult prea adânc cuibărite în somnul trupului meu . . . / cuibărită

O frumoasă poezie de dragoste, cu multe imagini penetrante pentru suflet.

[Monica Pester]

S-a vrut o poezie de dragoste reală, mai puțin visătoare.

Ați sesizat partea rațională, care este totuși redusă

Vă mulțumesc mult !

[Mihai Katin]

Da, mă frânge valul acesta de clocotitoare dorință

și nu pot să ghicesc dinainte  ce va fi mai  puternic.

Haosul  sau ordinea ?   oare  ce ar  fi  preferasbil  ,un  haos  ordonat  sau  o   ordine  haotica ,cred  ca alegerea  tine  de  curaj  si  de  exercitiul  fricii pe care  il avem sau  nu...

Răsfață-mă, iubite, cu răbdarea ta ,

și uită-mă până la o nouă dimineață.... aceasta  stare  declarativa   pe final  de poem  este  o  alegere   inspirata pentru   a putea  trece  nu  usor ci  doar   cu  ratiune  peste:

Mie, crucea nu  mi-a fost ușoară, nicicând.

Acum, în fața valului ce urcă parcă

din necunoscut  să-mi amenințe liniștea,

 ca un înfricoșător tzunami,

cu  pretuire!