Nu știu

[Monica Pester]

Nu știu pământul sterp să-l ascult

Să mă strecor prin nisipuri, nu știu.

Nu știu puținul și nu știu nici mult

Din plânsetu-adânc al țărmului viu.

N-aud memoria straniului timp

De  dinlăuntrul secret avuind,

Nu știu vacanța din tristul Olimp

Știu adevărul pe buze murind.

Mi-e teamă de vântul care nu pleacă

Și-mi joacă feste de scamator,

Simt iar durerea cum mă îneacă

Dar nu știu să cerșesc ajutor 

 

Știu resemnarea, știu limba de lemn,

Știu și osânda pe brațe să-mi scriu,

Dar cum în răboj, speranța să-nsemn

Și să aștept și să râd, nu mai știu.

[Grig Salvan]

O meditație gravă supra necunoscutului, asupra misterelor ce ne rămân ascunse și inaccesibile, dar mângâindu-ne în cele din urmă cu ceea ce știm și putem în această viață. Versul „Dar nu știu să cerșesc ajutor” are o lipsă a unei silabe, un hiatus ce ar putea fi complinit eventual prin intercalarea lui „cum”, respectiv „Dar nu știu cum să cerșesc ajutor”. Zic și eu. Cât despre „avuind” creează un mic blocaj unui cititor mai puțin avizat cu licențele poetice. Ar putea fi binecunoscutul vuind, dar reconstruind versul.

[Monica Pester]

Avuind , hai să-i zic , licență poetica. E un - vuind - modificat .( pentru melodie și accentuarea înțelesului. 

Noi ăștia, începătorii, mai inventăm chestii...

Mulțumesc pentru apreciere, Lisia. 

Poezia e mai veche dar proaspăt recuperată.

[Vasilisia Lazăr]

Dar nu știu să cerșesc ajutor 

Versul acesta e problematic în toate sensurile. Și ca sens, și ca alcătuire.

avuind? ce e avuind?

Versuri pesimiste ca o resemnare. Și nu e una luminoasă. Dar sper că e doar poezie. 

Am citit cu drag!

[Monica Pester]

Da, Dan, prima variantă era cu - cer ajutor - schimbarea a fost de moment.

Teme grele ? Hmm... Promit să mă gândesc la asta. Poate comit o impietate asupra lirismului dar temele astea vin singure. Egoistele, nici măcar nu mă anunță ! Problema nu e a lor, e a mea că nu știu să le gestionez.

În loc de o judecată critică, tu îmi oferi cu eleganță sugestii .

Și de aceea îți mulțumesc în toate sensurile!

[petrut dan]

Mi se pare mai potrivit ''să cer ajutor'' e și mai normal dat fiind că ajutorul nu se cerșește, bine, părerea mea, dar și ca ritm pare că e mai bine, în rest observ atracția în ultima vreme pentru teme mai grele, poate apropierea anotimpului rece să te influențeze, de ce nu încerci  o abordare în vers liber, cred că ți-ar fi mai ușor să-ți exprimi ideile/stările nefiind limitată de regulile clasicului, cu drag!

[Mihai Katin]

ne este dat atat cat trebuie si cat putem stii iar uneori  este bine sa recunoastem ce este scris in aceste versuri:

Dar cum în răboj, speranța să-nsemn

Și să aștept și să râd, nu mai știu.  pentru ca din  neputinta se ridica  o alta forta a sufletului!