PĂRINTE - MĂ-NVAȚĂ SĂ MĂ ROG

din bob de rouă mă desfac în clipă

țin seminarii despre

efemer ratat

în veșnicia care mă inundă din neștiut

și pretutindeni țipă

cresc păsări pe cardinale doruri

preling împăduriri în…

Viaţa ta dulce de boem 

Blestem să fie? Nu cred eu! 

Ea este un întreg poem

De viaţă şi poate e greu 

Să simţi frumosul şi iubirea, 

Venind spre tine din eter,

Să-ţi definească fericirea, 

Să simţi apoi că-i efemer 

Tot ce trăieşti, dar vezi tu bine, 

Că toate muzele frumoase 

De care eşti înconjurat, 

Cu ochi frumoşi şi gene-ntoarse,

Care te-aruncă în păcat 

Sau care cu talentul lor 

Scriu stihuri pline de simţire, …

atinge-mi, Doamne, sufletul

şi fă o minune

eliberează-l de plumbul secundelor rătăcite

în propria amnezie.

vreau înapoi fiecare clipă

fără mine

mă doare până la oase

neputinţa reîntoarcerii verilor

cu cireşele coapte fără ştirea mea,

numai toamnele răstignite

în doruri

mai bântuie prin amintirile mele

şi-atât!

sub pleoape

mi-am îngrămădit

nesfârșirea gândurilor

insomnia

și tot spațiul acesta până la tine

mi-ar fi de ajuns o clipire din ochi

să strivesc zidul

ce-mprejmuiește dimineața

să-i înlocuiesc câteva cărămizi

cu tăcerea ce-o am la-ndemână…

 Tu -

       Marea

       Ce valu-ţi înalţi

       Izbind adânc, rănind

       Ţărmul care-n largul pământ

       De uscat şi ape

       Eram :

 - Eu.

M-arunc în ocoluri mari de ape

Şi-not spre orizontul ţărmului de vis,

Acolo unde-i poarta ieşirii în lume

Din care-ncrustat de patimi, am învins.

M-aşez pe ţărmul cu pietre de mătase

Şi-ascult iubirea-mi plimbându-se desculţ,

Adorm la gândul trăirilor promise

În limbile de clopot mute în cuvânt.

Visez şi lacrimi se scurg pe pământ

De teamă că valul se-nalţă la…

Amprentele noastre



O inimă plânge în cuvinte,

o amară constatare sau un dulce avertisment

ameţitor ca şi un lucru amânat de teama riscului…

La izvurlu di lângâ cruţsi



Aclo, pi unâ dzeanâ easti nâ cruţsi lângâ unu izvuru,

Aclo, calilji avursescu şhi omlu îşhi astâmâseaşhti caroţsa,

Si-şheadi,…

 O vară cu furtună și ploi de frământare

 Ți-a zăvorât iubirea în amintiri rănite 

 Și păsări nepereche de moarte-ncepătoare

 Conspiră împotrivă-ți cu doruri istovite.

 De ce să-ți pese ție daca-i strivit surâsul,

 Sau ochii mei vreodată te vor privi prin fum?

 Din anotimpuri șterse va respira apusul,

 Voi pribegi o vreme prin lan de maci și scrum. 

 Voi fi doar o secundă  de dor adăpostită, 

 Apoi vor crește…

Tu fluture, eu floare.

 Cât oare ne mai doare?

 Mi-e arderea o boare

 Născută din chemare.

 Port dorul în culoare,

 Parfum de sărbătoare,

 Mireasmă de iertare,

 Peste cuvinte-amare.

 Furtuni de ne-ntâmplare

 Respiră prin petale,

 Cătând printre răzoare

 O clipă de candoare. 

 Din văi dogoritoare,

 Prin umbre rătăcite,

 Din verile - ispite

 Și vise nenuntite,

 Plâng suflete…

… de iubire – Hoți!

autor-Rodica Răpeanu 



De-aș fi o frunză în toamna ta pustie 

Pe al tău ram aprinsă eu ți-aș sta 

De te trezesc  foșnind de bucurie 

In trunchiul tău de lemn m-aș desfăta.



De mă desprinde goală apoi vântul 

In palma ta căuș, eu vreau să cad 

Prinzându-mă…

Ne contopim ca ape în vopseluri:

Când eu sunt galbenă, tu eşti senin,

Când tu eşti verde, eu îţi sunt carmin,

Ne mai zărim prin fante şi creneluri.



Apoi ne punem tocului cerneluri,

Ne cufundăm în lacul opalin,

Ne contopim ca ape în vopseluri:

Când eu sunt galbenă tu eşti senin.



Atingere în vârfuri de peneluri

Când modelăm spirale-n caolin

Şi, iar, pierduţi în solul…

urme de crăițe aplecate spre răsărit

miros de nuci verzi

aceleași ziduri neterminate

rupând un colț din lume;

adorm cu capul între palme

îmi țin visele să nu alunece

pe umeri de copil,

în mine toamna se preface în stâncă

curbându-și poalele 

într-o rugăciune plăpândă.…

Versificare după o legendă  primită pe net.

Prin munții Giumalău, sus, sub un stei de piatră

O pustnică ce n-avea nici pat, nici loc de vatră,

Trăia de ani uitată, rugându-se mereu

Pentru întrega lume, cu drag, la Dumnezeu.



Avea privirea blândă, și ochi înlăcrimați

Când se ruga la Domnul, s-ajute pe-ai ei frați.

Sfințite erau toate pe unde ea trecea

În noapte a ei rugă, poiana lumina!



Al Pojorîtei stareț primi în somn un…

       De câte ori

       te văd

       iubire

       n-am timp

       să te întreb

       ce faci,

       cum o duci,

       cum te mai simţi,

       mereu trebuie

       să alerg

       să prind din urmă

       dorul de tine.

A mai trecut o zi

ascultând ploaia căzând

pe drumul dinspre mal,

respiram greu

sub zgomotul câtorva paşi

şipotind la fereastră

făcând liniştea lacului

să o simt mai aproape ca niciodată,

că vântul mirosea a stânci umede,

a pâraie sălbatice

şi a pământ aburind.

A mai trecut o zi

şi tremurând

mă aflu cu gândul

la ziua ce va sa vină

uitând cum de…

 …

 …

de ce ți-oi spune

să asculți tăcerile descântând

luminițele îndrăgostite de liniște

sau cum din blândețea nopții

cade peste noi timpul

umplându-ne pumnii cu clipe de neuitat

de ce ți-oi mărturisi

că fugind spre locul unde cuvintele-ți

repetau numele…