E viaţa asta fără pic de noimă în dosarul ei

Sau nu ştim noi s-o răsfoim şi numărăm doar anii grei?

Ori, poate, chiar greşim puţin şi tragem sfori din Cerul Lui

Apoi le vindem, „pricepuţi”, pe-un pol în piaţa nu ştiu cui?

Uităm adesea c-am venit ca suflete-n cutii de lut,

Avem cu noi, din timpu-ntreg, numai prezent şi un trecut.

Ar trebui să ne-achităm chiria pentru ce-am primit

Şi, cu credinţă, să-L rugăm să ierte tot ce-am…

În timpul din urmă, când ruptus-a-n cot

Şi-şi toarnă devreme amarul „nu pot”,

Ce face tot omul? Devine poet

Şi scrie melodic sau tandru concret,

În rimă captivă, perfidă ori fadă

Sonete în ritmuri de capă şi spadă,

Rondel alegoric trosnind ca un bici,

Pamflet iscusit cu piele de-arici,

De inimă-albastră croită în cloş

Livrată pe torturi cu frişca din poş,

De suflet şi mamă şi tată şi tot

Şi-ncepe cu-ncetul să-l…

când îşi vede sultanul boii la teleguţă

se minunează şi soarele că ceva străluceşte mai tare ca el

mi-am dus calul să-şi ia măsuri pentru căruţă

nu mai pot călări

gândurile astea sunt atât de grele

au căzut în burtă

bietul cal

bine că nu s-a topit

şi potcovari nu mai sunt

la gâtul sultanului atârnă o potcoavă imensă de aur

cât burta plină de gânduri

am grijă de…

Derive dulci amortizăm, marea e un ultim scut,

Ticăitul stă în ceas ca un urlet lung de lup,

Îl ignor, obişnuinţa nu-mi dă voie să asmut

Şi mă dau pe o furtună lanţurile să le rup.

Răsiciri, învârtoşare, toţi mă iau în râs ades,

Mă înghite iar balena, şlefuiesc un continent

Până când rămân cu ştraiful ultimului gând ales

Din pădurile de planuri declinate…