Pelerinului virtual

[Staicu Laura Marinela]

Viaţa ta dulce de boem 
Blestem să fie? Nu cred eu! 
Ea este un întreg poem
De viaţă şi poate e greu 
Să simţi frumosul şi iubirea, 
Venind spre tine din eter,
Să-ţi definească fericirea, 
Să simţi apoi că-i efemer 
Tot ce trăieşti, dar vezi tu bine, 
Că toate muzele frumoase 
De care eşti înconjurat, 
Cu ochi frumoşi şi gene-ntoarse,
Care te-aruncă în păcat 
Sau care cu talentul lor 
Scriu stihuri pline de simţire, 
Chemându-te cu drag şi dor 
Să le spui şoapte de iubire, 
Înscrise-n versuri dulci si tandre, 
Trăiesc acelaşi crud blestem: 
De-a rătăci printre meandre 
De suflet şi poate se tem, 
Iar de te întâlnesc pe tine, 
În drumul lor rătăcitor, 
Îţi simt iubirea care vine, 
Ca un torent ameţitor 
Şi nu e chip să se ferească 
Din calea lui şi-atunci preferă 
Să sufere, să se-amăgească, 
Să bea din apa efemeră, 
Numai să simtă că-s iubite, 
Aşa cum n-au fost niciodată. 
‘S-atatea vise ne-mplinite, 
Ce n-au murit şi înc-aşteptă 
În sufletele lor frumoase, 
Să prindă aripi şi să zboare 
Spre înălţimile albastre, 
Ale iubirilor cu soare. 

Iar tu, iubite pelerin, 
Cu sufletu-ţi cald şi boem,
Le-aduci un petic de senin, 
Trăind cu ele-acest blestem.

[Staicu Laura Marinela]

Deşi am scris-o demult, abia acum am observat repetiţiile şi inadvertenţele din conţinut şi o să ţin cont de sfaturi Sofy şi Vasilisia.

Poezia a fost scrisă ca răspuns la o poezie scrisă de un prieten, abia mai târziu i-am pus titlu, poate de aceea pare diferita de ceea ce scriu eu de obicei, Augusta. 

Din păcate virtualul crează de multe ori iluzia izbăvirii în dragoste, dar aşa cum ai spus tu Vasilisia, uneori amăgirea e necesară. 

Iris, nu-i nevoie de crai, "crăiesele" se lasă oricum, la vedere. Hi! Hi! Hi! 

Ioane, ce vor să însemne onomatopeele astea? Întreb şi eu, no! 

[Vasilisia Lazăr]

Da, uneori și amăgirea e necesară și virtualul mijlocește foarte bine acest lucru. Am citit cu drag dar sigur vei mai reveni asupra formei.

[gina zaharia]

trebuia să-i trimiţi acest mesaj:)

desigur, pelerinului:)

cu încântare,

[Chris]

Da, un Don Juan virtual, am citit cu plăcere deşi e diferit faţă de ce scrii de obicei:)))

[Ion Lazăr da Coza]

Aiiiii... Uuuu... Auuu... No!

da Coza

[Sofia Sincă]

O versificare a fenomenului mult întâlnit a unui don juan. De data aceasta virtual. Desigur prin actualitate circulă acest fenomen.

Însă construcţia nu este la cea mai înaltă formă, Laura. Ai multe repeţitii fără a fi considerate figuri de stil, cum ar fi: viaţa, iubirea, frumoase... De fapt poezia sună ca un blestem. Iar primul vers este ieşit din ritm, observând că menţii ritmul.

Eu am citit cu plăcere, dar poezia se cere şlefuită.

Sofy