Părinte - mă-nvață să mă rog

[chindea maria elena]

 

PĂRINTE - MĂ-NVAȚĂ SĂ MĂ ROG

 

din bob de rouă mă desfac în clipă

țin seminarii despre

efemer ratat

în veșnicia care mă inundă din neștiut

și pretutindeni țipă

cresc păsări pe cardinale doruri

preling împăduriri în pleoapă

se-ngrașă  griul lacom din labirint de gânduri

să nu mă mai izbesc de orbul zilei

absența ta în ceruri nude cade

artera în banal îneacă galaxii cafeaua dimineții

are gust de vise ușa rugăciunii se deschide

ușor ca un respir

să pipăi infinitul din mal de lut doar brațul tău

îmi este pod de flăcări

zbor

frânghie între oameni

împletesc din râsul zilei când țâșnesc

ondină zee sau femeie   

 

dar mâna ta în abur se preface

când îndoiala îmi sărută buza amnarul

sparge focul și nici un rug

nu mai dezgroapă curcubeu de astre

din nara ce uită filtrul tainei

când își respiră viața

 

sămânță de miracol

se mușcă raiul savuros în mine și erupe

 

„să fie lumină”

 

și –a fost ziua întâi….

[Vasilisia Lazăr]

dar mâna ta în abur se preface

când îndoiala îmi sărută buza amnarul

sparge focul și nici un rug

nu mai dezgroapă curcubeu de astre

din nara ce uită filtrul tainei

când își respiră viața

Minunat!

[Elena Şerban]

din bob de rouă mă desfac în clipă

țin seminarii despre

efemer ratat

inconfundabil!

[Ion Lazăr da Coza]

Ai niște cacofonii evitabile.

Și unde-i ruga? Poezia e aici.

da Coza

[gina zaharia]

înălţător gând, mereu printre curcubeie

[Sofia Sincă]

Idee de geneză, de fapt o prelucrare a zilei de întâi în intepretarea Gerrei. Veneraţie luminii care ne ţine în viaţă - lumina specifică lirismului autoarei.

Apreciere, Sofy!