Dracula nu vă recomandă
proştii pe bandă rulantă

Costel Zăgan , Distihuri rebele 

Cel ce găseşte un vis,

Adesea

Cheltuind multe zile,

Ştii bine

Că ţine sub lacăt o taină

Şi o dorinţă arzătoare

De certitudine.

Ca un culegător de perle

El are în mână o scoică

Pe care vrea (şi totodată

Nu vrea) s-o desfacă

Pentru a-i afla taina

Şi, ca şi culegătorul de perle, 

Mai cumpără… adică

Mai face o scufundare

În speranţa de a găsi încă o…

Privirea umedă, ȋnşeală ochiul

ȋn cădera imaginii repetate prea des,

deformate de dorinţă.

Ȋntorc  banal capul şi privirea

Se amestecă printre  trecători,

pe partea umbrită a sorţii.

Nu recunosc  căldura ca să pot

ȋntregi  imaginea ȋnchisă odată

ȋntr-un sentiment nebunesc.

Amestec  printre  amintiri tot ce mai am:

sentimente neconsumate, răbdare,

tristeţi aruncate  ce se roagă ȋn genunchi

să nu le  părăsesc…

CANDOARE DE MATCĂ

răpuse de-aripe

văzduhurile

rod invidii

îmbrăţişări incognito

 preling

aritmii clandestine 

insinuate naiv

între ventriculele timpului…

Picătura de viaţă



Poezia o găseşte pe poetă, uneori,

în fiecare vers suntem, totu-i acolo...



Din adânc ies izvoarele la…

Listen to songs from the deep - Irina Lucia Mihalca

translated from romanian by Simone Mihalca



...........................Luţziafiru di dzuâ şhi'di noapti,

..............................un primitu…

spaţiul era prea îngust pentru "căutarea sinelui furat"

aşa devii trecător de meserie

recunoaştem sau nu suntem supuşi acestui risc permanent

dacă nu eşti destul de izolat fonic devii doar aplaudac admirator

cultul personalităţii e boală nevindecabilă pentru cei ce se nasc aşa

se cerşeşte la orice nivel…

mi-e slova lin izvor de apă dulce

la care vin străini să se adape

și  vin priveghetori  ca să se culce

într-un culcuș încă purtat de ape

ea poartă pe alocuri vocea tristă

prin care tot încerc să-mi chem bătrânii

precum ciobanii tot îsi cheamă câinii

când lupii vin la stână sus pe creastă

e uneori o lacrimă fierbinte

pe care toți au dreptul ca să umble

voi spune doar atât obraz nu dinte

trec…

eu nu știu cine sunt eu

nu știu ce înseamna a iubi

și nimeni nu știe 

draga mea

iubirea e întotdeauna o chestie virtuală

ți-am spus

chiar si atunci când îți săruți bouleanul

care de abia așteaptă

descărcarea energiilor

nu e voie să ne dăm întregi

nu e voie să uităm de noi

încă ne pândesc fiarele

încă e posibil să fim vânați...

dupa o vârstă caii trebuie împușcați

devin prea frumoși

eu nu…

Doamne,

dacă aş mai trăi o viaţă,

n-aş pierde nici o zi în care 

să nu mă bucur de copilărie.

N-aş adormi fără îmbrăţişarea îngerului

cu chip de mamă şi povestea

ei de seară.

Aş creşte şi aş înflori doar pentru cine

merită să înfloresc.

Aş implora inima să nu bată cu putere

la orice fâlfâit de aripă crezând 

că…

Eşti prima-nchipuire şi ultima-ntrupare,

Fierbinte dezertare din ere de poveşti,

Descumpanit chiar timpul trudeşte să-nfioare

Imperiul de amurguri în care te-nveleşti.

Statuie fără soclu, urzire de mistere,

Îngemănare crudă de miere şi venin,

Îţi sorb flămând din palme nestinsă mângâiere,

Ca la un fraged templu la trupul tău mă-nchin.

Eşti îngerul feroce şi piaza cea mai blândă,

Cu ochi robiţi de patimi, pioşi dar şi…

Om cu ceva cheag, se credea el,

Moș Stan Dumitru

– Ăștia îi ziceau Diunmetru,

fiind scund ca un prâsnel…

ale buricu făcură ce făcură

şi-şi luară picap

stăteau în deal

dincolo de fântână

prima casă

mărunţei da ai focului

cumpărară şi o placă

o întorceau de dimineaţă până sara

de ştia tot satu să cânte

în fiecare duminică

a lu Dumnezău

după ce sălta soarele

ca un policandru

auzeai

m-a făcut muica oltean

de se fălea mahalaua

oamenii se premeneau

ieşeau pe la porţi…

miroşi a busuioc

scorţişoară

în zile cu soţ

chiar mai sferică

te văd

împletind

pe dos

pe faţă

unice clipe

iluzoric atârnate

de surâsul tău

demenţial

tălpile

nu-ţi ating lumea

pluteşti doar

deasupra neliniştilor balast

aripilor mele

nici nu pari

să respiri

da vinci

te-a pictat icoană

pe mine

când lemn voi…

sfiala cumplită

arde ochii

cuprinși de o minciună afumată

cuvintele tăioase

cântăresc vorbele

ce zboară printre florile de vânt

simțurile amețite

aduc irealul

la o valoare logică, de gheață

în mână țin o lamă

mă aflu în spatele meu

(ca prin vis...

sau mi se pare?)

de-asupra văd nori

se-ntrec ca nebunii

mă uit în față

eul meu se-ntoarce

(zâmbește...)

pe…

-  Qu'est ce que tu fais?

-  Cherchez la femme, de moi!

-  Ha, ha, ha!... Da, bună remarcă! Vrei să fii stăpână pe tine?!

- Gândul meu e singurul lucru asupra căruia am voie să stăpânesc!

- Gândul, spiritul, corpul...

- N-aş spune, încerc să fiu grănicerul minţii mele, în timp ce  săgeţi se îndreaptă spre mine când locuiesc între vârful creionului şi coala albă...

- Dacă ai fi locuit în Coreea de Nord nu ţi-ar fi fost nici gândul proprietate!... Ha,…

dimineața alunecă

discret

învăluită în rutină

sirenă

făcând topless

de la un tramvai

la celălalt

grija zilei de măine

îngenunchind pe asfalt licuricii

freamătul orașului

paloș cu trei iubiri

una uitată

bunul simț

două  mai mult

de fapt  mai puțin

prezente

sinceritatea 

responsabilitatea

pe obraz

trecutul…

ploua frumos

în Basarabia

cu litere latine

ploua

și fugeau

unii

de ploaie

ca dracul de tămâie

am ridicat privirea

spre nori

Eminescu și Esenin

la o ceașcă de ceai

zâmbeau

cu

complicitate

Mă mut din gândurile mele

în parcul vechilor statui,

furând secretele rebele

şi tot ce n-am spus nimănui.

Mă voi opri pe socluri reci

fixate-n lut de veşnicie,

s-aud cu sufletul când treci

ducând a viselor solie.

Voi şterge lacrima din piatră

şi trupul prăfuit de vremi,

cenuşă-n focuri fără vatră

să mă iubeşti, să mă blestemi.

Să fii tăcerea ce-mi vorbeşte

în parcul cu statui din flori,

unde trecutul lor…

Privește în abisuri, e iarăși lună plină,

Astăzi vom fi soldații cu straie de lumină!

Purtăm o torță-n suflet, când tu, când eu, și-apoi

De-om întâlni…