Pasărea Phoenix

[Monica Pester]

Renașterea este o pagină grea de viață.

Este vârful pe care  să-l accezi

în momentele de restriște,

atunci când auzi toaca celestă 

a veșniciei liniștitoare,

cu semnificații ce ți se deschid în față,

uriașă geodă de ametist.

Dar nu, tu nu vrei încă, veșnicia,

tu vrei tumultul, zgomotul ideilor,

planuri de întins pe colile viitorului,

tu vrei impresii virgine,

munți de alabastru de urcat,

de care, doar un înger atent 

îți mai amintește.

Tu vrei acțiunea de început, 

cu aripile întinse pe trecutul scos la mezat,

tu vrei să uiți nepriceperile,

tristețile strânse în lanțuri grele, 

loviturile necerute ce au lăsat urme

în soclul tău originar.

Atunci, Natali, uită și trecut și viitor.

Pasărea Phoenix trăiește numai în prezent,

pasărea Phoenix ești tu, Natali, 

marmură albă de Carrara, marmură metamorfică,

în care sufletul tău alb își găsește veșnicia.

[Vasilisia Lazăr]

Dar nu, tu nu vrei încă, veșnicia

(...)

Atunci, Natali, uită și trecut și viitor.

Pasărea Phoenix trăiește numai în prezent,

pasărea Phoenix ești tu, Natali.

Cu alte cuvinte, Carpe diem quam minimum credula postero! În definitiv, singurul lucru pe care îl avem în termeni concreți este prezentul.

Un poem minunat, încărcat de sensuri.

[Monica Pester]

Dragă Mihaela, îți mulțumesc mai întâi pentru sinceritatea de a răsfoi Dex-ul. Am folosit special cuvântul geodă de ametist, știind că această piatră semiprețioasă este simbolul energetic al înțelepciunii, deschiderea ei prin geodă fiind o revărsare de semnificații trimise de divinitate.

Mulțumesc pentru că ai mers pe firul mesajului.

[Monica Pester]

Mulțumesc mult, Alex.

[Mihaela Popa]

recunosc faptul că m-am dus la dicționar să înțeleg cuvântul geodă

și am găsit:

• 1. Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile rocilor, începând de la periferia golurilor spre centru.

  sinonime: druză
• 2. medicină Cavitate patologică în diverse țesuturi.

  o renaștere interesantă

[bolache alexandru]

O lectură plăcută!

[Monica Pester]

D-le Cicu, vă mulțumesc pt comentariul èxpansiv, deosebit argumentat. Poemul nu e o glumă și nici nu este dedicat cuiva. Natali este un personaj imaginar, poate chiar eù însămi, cine știe, care chiar se suprapune îdèii mitice a păsării Phoenix , eliminând astfel viitor și trecut in fixarea destinului uman într-un prezent  continuu, dovedit de altfel ca singurul timp posibil în multidimensualitatea Ùni-sau Multiversului pe care încă, doar îl intuim

Vă mulțumesc !

[Monica Pester]

Nicoleta ,mulțumesc frumos

[Monica Pester]

Dle  Katin, așa este,  am încercat dubla ființare suprapunând un mit peste o figură umană imaginară, sperând să reconfigurez mitul păsării într-o formulă nouă și mai apropiat umanoid.

Mulțumesc mult!

[Tudor Cicu]

Când citesc poezii cu dedicație cuiva (deși Natali apare doar în final), gândul mă trimite la poezia dedicată lui Emil Brumaru de Florin Mugur: „şi despre poezie ce crezi?/ mă-ntreabă cineva. Nu ştiu. Uite/ mănânc tot mai rar vişine/ urc anevoie scările – şi nici măcar/ nu-s alte scări... dar să nu-mi spui mie/ că aerul le sărută -/ nu le sărută nici dracul/ nici măcar dracul cel frumos/ nu le mai sărută/ nici mama dracului./ Săraca” (în Glumă de vară). Poemul d-voastră nu despre umor povestește, dar prin trimiterea de mai sus încerc şi eu să ascund zgomotele venite pe anumite circuite ale memoriei, prin diverse transfigurări, în vina de a-mi încredinţa sufletul, singurătăţii. Şi chiar mai mult de atât: „tristețile strânse în lanțuri grele”, că bine ar fi fost ca „ea” (Natali), cea din viața fiecăruia să se fi întors ca pasărea Phoenix și să-și găsească veșnicia lângă persoana dorită.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

"Un poem cu multe semnificații, " în care sufletul își găsește veșnicia "