Verișoarele

[Ion Lazăr da Coza]

Om cu ceva cheag, se credea el,

Moș Stan Dumitru

– Ăștia îi ziceau Diunmetru,

fiind scund ca un prâsnel –

Era vădăoi. De când? Pustia știe!

Punea, ca ziliere, vădane,

Muieri scăpătate ori fete de măritat.

Pândea, bejleaga,

Un genunchi dezvelit,

O țâță mai la vedere.

N-ar fi dat

O vânturușcă de făină

Cuiva pentru poftele lui

Nici dacă-i înfundai

Cu ardei iuți cabalaia…

O tocmise pentru acea zi

Pe Mărica lu’ Șucu,

Dar ea venise cu verișoară-sa,

Mulțumite amândouă că vor avea,

Câteva duminici la rând,

Bani de intrat la horă.

Moșu’ era cu treabă la târlă,

Ca apoi, seara, să aducă pentru focul iernii

O căruță de crengi brezite din timp.

În cântatul cocoșilor, înjugase vacile

– boii erau prea „grei” pentru el…

de la vaci mai un vițel, mai o lingură de lapte –

Și plecase fără să aștepte fetele, dar

Faraoancele adăstau deja

La gura uliței, luându-i bucuria 

Bucuria lui scrântită

De a le muștrului lenea.

Târla-i târlă

Cocoțată exact pe greabăn de drac

Uitat pe coclauri,

Dar vacile nu se prea opinteau

Pe pripor căci,

De lemn fiind și nu ghioci,

Căruța, doar din cele două dricuri, era ușoară

Ca un uger gol.

Trăgându-le de funia din coarne,

Moșu’ le vorbea vacilor,

Mai ceva ca popa Gâtuitul

Babelor cu păr în urechi,

Despre lumea asta stricată.

De atâta hurducătură, cuiul dricului

Din spate, ca degetul nefârtatelui

Din burta arcei lui Noe, a ieșit,

Ca asta să se-nece,

Și dricul a rămas de căruță taman

La glezna priporului.

Fetele chițăiau

Chițăiau de se stricau la burtă.

Simțindu-se sfidat, moșul predica și mai

Dihai.

Ajuns pe ceafa dealului,

Unde se făcea un șes

Prâsnelul nostru dori să se urce în căruță…

De parcă mâncase toată viața

Numai flori de liliac,

Și nu dintre cele cu trei foi,

Fața-i deveni albastră.

Ridicând mâinile spre cer,

Privind când la joiane

Când la drăgaice,

Întrebă cu ochii umezi, a ciudă și-a neputință:

– Dacă astea-s vaci, Doamne,

Astelalte, două, ce-s?

                     din ciclul: La Ghizunie                        

vânturușcă = căuș, copaie mică, cancioc de lemn;

cabalaie = horn.

poze ajutătoare:

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc, Suzana, pentru remarci.

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Ca să nu te bucuri prea mult, cu personajul Diunmetru o să te mai întâlnești, Gina. :)

[Suzana Deac]

O combinatie reusita intre umor, perceptia plastica a psihologiei taranului si abilitatea literara.

Citit cu placere,

cu stima, Suzana

[gina zaharia]

Nu puteam să ratez Verișoarele, nici pe Diunmetru:)

Citesc și admir...

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă Sofia, într-o aglomerare urbană, individul rămâne un anonim. Nu același lucru se întâmplă în mediul rural. O faptă, o vorbă mai de duh intră în memoria colectivității. Nu ar fi păcat să se piardă? Poate că urmașii vor căta la ele... Cine știe?

Mulțumesc pentru susținere!

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc, Oana! Sunt conștient că trebuie multă îngăduință din partea degustătorilor de poezie pură, criptată, post-post-post...istă. Tu te dovedești generoasă.

Îmbrățișări.

[Ion Lazăr da Coza]

Gabriela, îți mulțumesc pentru că ești (și) de partea unor astfel de scrieri.

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc, Iris, că mi-ai admirat drăcușorii de fete (una dintre ele era sora-mea).

[Sofia Sincă]

Simt că vorbeşti altă limbă... cea a fiinţei una cu vacile sale şi cu dealurile sale. Şi că se trăieşte altfel... de fapt nu este decât o părticică din viaţa satului, pe care cu graţie o scrii acum pe un alt făgaş decât cel de proză. Latura comică din mintea ta, hâtră, nu-ţi dă pace şi bine face. Acest Stan (Păţitu) Diunmetru este o tipologie a săteanului, unul care face parte din sat cu calităţi şi defecte. Verişoarele şi ele, nişte drăcoaice. Dar ce ar fi satul fără astfel de specimene? Ce s-au mai vorbi la radioşanţ?

Admir puterea ta creativă, eu ador acest ciclu de scrieri, care nu sunt practic, nici poezii, dar nici proză. Ce să vorbim de Marin Sorescu? L-ai egalat, eşti mai deschis, mai modern, mai sofisticat.

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

Cea mai potrivită modalitate  de a reda poezia universului rural recompus din zicerile și memoria localnicilor, din folclor și dintr-un limbaj absolut fabulos! Aștept fiecare postare și mă bucur în avans!