gimnastici - graniţe

[Elena Şerban]

-  Qu'est ce que tu fais?

-  Cherchez la femme, de moi!

-  Ha, ha, ha!... Da, bună remarcă! Vrei să fii stăpână pe tine?!

- Gândul meu e singurul lucru asupra căruia am voie să stăpânesc!

- Gândul, spiritul, corpul...

- N-aş spune, încerc să fiu grănicerul minţii mele, în timp ce  săgeţi se îndreaptă spre mine când locuiesc între vârful creionului şi coala albă...

- Dacă ai fi locuit în Coreea de Nord nu ţi-ar fi fost nici gândul proprietate!... Ha, ha, ha!

să răspunzi din adâncul abisal al femeii

unui bărbat conducător de oşti în multinaţională

poate fi un risc

o pârjolire bruscă a tot ceea ce ai construit

fir cu fir în interiorul tău ca ziduri de protecţie

poate fi o ploaie rece în plin deşert

o trezire, o ieşire din matcă

poţi să o priveşti ca pe o pierdere la "popa prostu'"

pentru el e o redută câştigată în faţa romantismului

(mândrie supurând misoginism afectat)

rămân cu zâmbetul larg deschis în faţa Coreii de Nord

o taxă plătită curajului de a uita graniţele

[Elena Şerban]

Vine o vreme cand afli ca imposibilul nu exista, ca e doar o inventie a comoditatii si ignorantei! Multumesc Iris!

Vasilisia multumesc mult! Si eu cu drag pentru ceea ce esti si ce faci!

:) Angi!! e destul sa vii, poti sa pui si punct, nu ma supara, ca tot ceea ce faci, important este sa scrii, nici eu nu am timp si dispozitie sa fiu permanent,  dar tu stii ca si eu te iubesc, pe tine te, pentru ce esti si pentru universul de cuvinte in armonie cu simturile mele!

[Nădejde Angelina]

Ştii că-mi este greu sa las comentarii şi mai ştii că iubesc versul tău!

[Vasilisia Lazăr]

Îmi place. Și mesajul și alcătuirea.

Drag,

[Elena Şerban]

Mulțumesc mult Sofy!

Și eu, cu drag, primesc mereu zâmbetul tău , Mihaela, mulțumesc!

Uf, uf... sunt fără grai domnule da Coza... da' alt exemplu nu găseați? Nu vă gândiți și la naturel, e sâmțitor de fire, mătăsos de atingere și firoscos la provocare!  Acum fac modificările riguros înroșite de condeiul usturător, dar numai pentru că aveți direptate, din comoditate nu am adus corecturi acestui text mai prăfuit!

[Ion Lazăr da Coza]

Notă:

Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…). Nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... De ele nu se ataşează alte semne grafice (…!), dar pot fi precedate de astfel de semne (!...), nu-s însoțite de virgule. False puncte de suspensie întâlnim în exprimări îngrijite, cum ar fi: „– Ce p…a mă-sii?!!” adică „– Ce pizda mă-sii?!!” Iertată fie licenţiozitatea! (Aceasta e o atenționare-tip pe care o primesc (aproape) toţi cei ce fac această greşeală!...)

Poezia place.

da Coza

[Sofia Sincă]

Ne supui la gimnastica minţii pe la graniţe... Nu e rău! Prea suntem obişnuiţi cu loco..

Ce bine că pentru gândire nu există graniţe, cel puţin pentru noi. Pe coreenii de nord îi compătimesc, dar puterea le stă în mâini, în minte şi în voinţă. Şi pe noi ne-au compătimit alţii destul.

Admir mesajul inedit dar şi construcţia textului!

Sofy