gimnastici - efemerida

[Elena Şerban]

spaţiul era prea îngust pentru "căutarea sinelui furat"
aşa devii trecător de meserie

recunoaştem sau nu suntem supuşi acestui risc permanent
dacă nu eşti destul de izolat fonic devii doar aplaudac admirator
cultul personalităţii e boală nevindecabilă pentru cei ce se nasc aşa
se cerşeşte la orice nivel

orice

laicurile se vând se cumpără
provocarea apariţiei unei muze înseamnă pariuri
înseamnă orgolii fecundate
poeţi care slujesc cuvântul uitând de omul din spatele muzei
poeţi care îmbrăţişând perfecţiunea prozodiei

înţeleg nevoia comunicării
doar la nivelul îngrăşării suficienţei
muzele devin victime

jucării ieftine

se intră în spaţiul de socializare fără socializare

doar foame de tipar
se înmoaie peniţa în cerneala inimii muzei

furându-i-se astfel identitatea

lipsa fonicităţii deţinătorului de călimară face din el victima propriilor trăiri
jocurile de-a "aşa citeşte sufletul tău" au devenit sufocante
arta persuasiunii nu mai e un secret
poeţi care vin să privească ogrăzi umile pentru a-şi etala perfecţiunea

a scrie despre sine cu sine a devenit un risc
degrabă vin măgulitori linguşiri sfătuitori strigători poeţi
la un festin de zile mari

aminteşte-mi să nu mai intru în roata asta

în lanţul acesta
sunt o spiţă prea moale

o verigă prea slabă
o efemeridă

[Elena Şerban]

:) Mulţumesc Vasilisia! Dară nu ştiu de ce ţi-o plăcut...

Ai găsit deşinătorul unui cinism dus la extreme în tema conştientizării şi recunoaşterii slăbiciunilor. Poate prea exagerat, de aceea trebuie adus în balanţa cunoaşterii! Iubesc viziunile tale Gerra, dechiderile de chakre până la confundarea cu universul şi infinitul!

[chindea maria elena]

Mă declar aplaudac Argintio și zâc: cel ce-și conștientizează slăbiciunea și și-o asumă o transformă în putere! Iacătă: dădui drumul unei judecăți care, cu relativitatea necesară, poate fi un adevăr care să te sculpteze frumos pe dinlăuntru! Altfel, tot ceea ce cunoaștem, dacă nu-i dăm voie să lucreze, să alchimizeze, e o cunoaștere moartă!... Și efemerida are adn-ul infinitului! Deci roată sau spiță ... tot învârtim universul în noi!... :))) Cu drag, Gerra    

[Vasilisia Lazăr]

Mi-a plăcut, Emilia. Felicitări!

[Elena Şerban]

da Coza aveţi mare direptate, dară nu ştiam dacă muză are masculin, acum dacă s-a elucidat misterul merg să corectez trăznaia!!!

Înţeles Sofy!

[Sofia Sincă]

Emilia m-am referit la faptul că şi aşa ai numai nişte virgule pe acolo, care uneori sunt în plus iar alteori în minus. Oricum punctuaţia nu este respectată... Mai bine renunţă şi la ele şi lasă textul aşa, simplu, să-şi pună cititorul unde vrea virgula sau punctul.

[Ion Lazăr da Coza]

furândui-se > furându-i-se

Protestez! Ce, numai muza a fost sedusă și abandonată? Dar muzul, bietul de el, crezi că n-a fo niciodată (se)dus și abandonat?

Eiiii!...

Cu indignare capitalistă și democratică,

da Coza

[Elena Şerban]

Oana fac doar gimnastica, inca nu stiu ce forme are lutul pe care il modelez, e calea pe care merg pana la un moment, multumesc!

Sofy e incantator sa fii citit cu ochi ca ai tai, iti multumesc mult! Sunt gata sa ascult detalii despre punctuatie!

Purul adevar, Iris, eu ma plictisesc repede cand rutina ma strange in lanturi si trebuie sa le rup examinand ce determina inchistarea intre peretii aceluiasi comportament repetat la infinit!

Mihaela tu vezi doar lumina asa cum esti, multumesc!

Primesc felicitarile, dar masa si dansul cand le impartim, Angi? :))

[Nădejde Angelina]

Frumos, adevărat şi fără cusur redat!

Felicitări draga mea!

[Sofia Sincă]

Din nou supui mintea la adevărată gimnastică.

Viziune cutremurată de simţirea eului poetic ne poartă prin stările sale, ale lumii imaginative. Sofisticat devine modul de a scrie o poezie, a elementelor ei, de care sufletul are nevoie. Punctuaţia cam încurcă.

Un poem amplu, adevărat.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!