Curgea domol apusul pe umbra răsfirată

a fagului sihastru din vârful unui deal,

la marginea pădurii se auzea deodată

o doină fermecată, în cântec de caval.   

Ajunsă mai aproape de dorurile mele,

în grabă retrezite din somnul fără…

La capătâiul lumii,

pe o sprânceană de văzduh,

în loc sortit tăcerii,

acolo unde vântul stârnește fuioare

ce deapănă miresmele de mir,

vom regăsi sălbăticita floare,…

Pentru zâmbetu-ți celest

Am vândut lalele-n sat

De vedeau până și orbii

Cât sunt de amorezat.

Pentru buzele-ți subțiri

Cățărate-n lut de înger

Și acum abia respir

Și-n străfunduri, încă sânger!

Pentru mersul tău șarmant

Când pluteai, parcă, pe…

Îți scriu din larma lumii zăpăcite,

De unde, trist, tot sângerează-un vis

Printre iubiri, trădări și compromis,

Din lumea unei Ane vii, zidite.

Ea a zâmbit cu dinți de cărămidă,

C-o iederă lungită pe-un obraz

Și mi-a șoptit că marele-i necaz

E-un geam, ce-i strigă-n noapte să-l deschidă.

Nu e un joc. Nu-s mărturii frivole.

De poți,…

Esenin e trist, răvășește prin frunzele toamnei,

poeții îl citesc mai puțin

și-l simt tot mai des până-n oase.

Raiul e la o palmă distanță,

dragostea curăță locul, lacrima clopotului

mângâie delicat suflet și carnea ce arde.

Cheile tale, doar poeții le încearcă,

moartea bea vinul devreme,

tu te tulburi în gânduri,

nimicul atârnă pe gene.

Cerul a tras azi cortina,

îngerii îi fac…

Și mă du, mamă, mă du

Unde-așa de bine-mi fu,

Când nășteau cristalele,

Cercuiau izvoarele

Și-unde cerbii-n limba lor

Se-adunau, mugind de dor,

Chemau zânele pădurii

Să le hotărască nurii,

Du-mă, mamă, și mă lasă

Să-mi fie iar dor de casă,

Când îmi urc muntele verde

Să-mi văd umbra cum se pierde,

Să-mi fac aripa să zboare

Din nouri și pân-la soare,

Să nu…

Ma-nfiorat atunci privirea-ți autumnală

Ce-mi ucidea iubirea nebună, prin cuvinte

Îmi răscolea în suflet tendința criminală,

Să te ucid, la rându-mi, încet și pe șoptite.

Mă fulgerau prin lacrimi, săgețile fierbinți

Ale privirilor căprui,  necruțătoare,

Pe când mirosul mă scotea din minți

Un fel ciudat de mosc și lăcrămioare.

Visam la clipele când mai priveam în noi

Și ne jucam cuminți printre cuvinte,

Dar…

Draga mea mare albastră

draga mea cu valuri negre

cer măiastru tu măiastră

colorând zile incerte 

Draga mea cu valuri negre

draga mea cu val în dungi

pescăruși pe valuri fierte

cu mâna la…

Când ziua dă-n pârg, devreme-n ajun,

culegătorii de rouă iau micul dejun.

Cărăușii stupului,

albinele, se strâng în flori la hotar,

se scaldă-n polen și-adună nectar.

Stau cu plăcere în trandafir

să-și mângâie pofta născută-n zefir.

La parter,

săritorii-n lungime strecurați pe furiș,

mănâncă cu poftă lăstar de păiș.

Cosașul bondoc, cocoțat pe-o movilă,

servește gândit o ceașcă de clorofilă.

„C-un strop mai…

Venit de peste zare, cu mersul în toiag,

În ochii verzi cu patimi și zâmbet prins în barbă,

Amirosind a grajduri, leurdă și rubarbă,

Striga la mine-n poartă un călător pribeag:

- Dă-mi o ulcea cu apă și prânzul într-un blid,

C-o gură de răchie, preabună jupâneasă!

- Ți-oi da, de-mi tai trifoiul, că-i numa' bun de coasă,

După un somn la umbră, cât soarele-i…

Aud sunând pe caldarâm

cu pași de lună - ziua coborând.

Prin noi,

pendula timpului mereu adună

   ziuă și lună  - ziuă și lună.

Memorii scurte dorm în locuri nule,

eternități în ziduri și în nume

sunt scrise rar în mapamond,

multe coboară-n veșnic somn.

Parada timpului se-ntinde

ca un țesut nedefinit,

nu e direcție să n-aibă

fractalii clipelor - dalați în Infinit.

Nu poți bloca secunda-n mână,

un virtual…

Plec. Plec până ce ochiul tău nu are vierme

Și gândul meu mai poleiește flori,

Splendori și zbateri las în urmă

Și crini pe nevăzutele culori.

Plec. plec la braț cu cele trecătoare 

Atât cât ele au miros de rai.

nu-mi voi mai irosi privirile în zare

Ca și cum ai fi nemuritoare

(nu mult-cât într-o mie una de povești).

Aceste vești se vor lăsa aduse

Ca o lumină-n umbra ta...

Va fi senin și fără de durere!

Dar…

Atâtea cărţi am adunat o viaţă –

de le privesc acum, îmi par străine,

le-aş arunca în clipa care vine,

dar, suspinând, de mine se agaţă

şi îmi vorbesc de zilele trecute, 

de anii duşi și de iubirea noastră,…

știi, mama îmi purta degetele în palma ei

când foamea încerca să o caute

de șapte ori ara pământul

tot de șapte ori număra boabele de porumb

câte una pentru fiecare zi

ea nu mi-a spus nimic despre ziua de odihnă

cred că nici nu știa ce înseamnă

așa-i probabil când ai șapte clase

frați de crescut

copii de născut...

câte unul pentru fiecare zi

știi, tata îmi purta cuvintele pe tâmple

când îmbrățișa lemnul de cruce

iar setea îi usca…

Șed într-un loc tainic

și invizibil al Mesei Tăcerii,

acolo, în grâuri,

unde vântul modelează forme circulare

și lumi nevăzute;

Aici, toate elementele se disipează și se…