Scrisoare unui meșter

[Manuela Munteanu]

Îți scriu din larma lumii zăpăcite,
De unde, trist, tot sângerează-un vis
Printre iubiri, trădări și compromis,
Din lumea unei Ane vii, zidite.

Ea a zâmbit cu dinți de cărămidă,
C-o iederă lungită pe-un obraz
Și mi-a șoptit că marele-i necaz
E-un geam, ce-i strigă-n noapte să-l deschidă.

Nu e un joc. Nu-s mărturii frivole.
De poți, să-mi ierți amarul gest hilar!
Îți cer să dai înțelepciunii har,
Că ești la fel de meșter ca Manole.

În orice ,,of!" sunt tânguiri deșarte
Și gemete ce-ntotdeauna mor,
Când ai o soartă-nchisă sub zăvor.
De ce ai mai deschide-un geam, de-i noapte?

Ori gândul ei n-a cutezat să zboare,
Să creadă că doar fericiri se nasc,
Acolo unde cerul de damasc
Își culcă-n veci steluțe căzătoare,

Că-n strânsul trup, cu brațe osândite
Să nu-și întindă focul pe alt trup,
Se nasc lumini și către cer erup
Prin geamul unei Ane vii, zidite?

[Manuela Munteanu]

Onorată și bucuroasă de vizită, Augusta! Mulțumesc!

[Chris]

frumoasa scrisoare, am citit-o cu placere  :)

[Manuela Munteanu]

Da, există o esență de putere de sacrificiu în orice om care are un țel, o iubire, o idee de apărat. Eu consider că spiritul Anei îl poate avea chiar și un bărbat. Vă mulțumesc mult pentru apreciere, doamnă Vasilisia!

[Vasilisia Lazăr]

Și câte Ane nu se vor mai lăsa sacrificate în numele iubirii sau al creației... Sublim, Manuela! 

[Manuela Munteanu]

Am scris în același timp comentariile, domnule Alexandru Maier. Eu, crezând că mi-ați lăsat doar un semn de trecere, dar dumneavoastră împărtășindu-mi impresiile despre scrierea mea. Drept consecință a noilor constatări, am șters primul comentariu, pentru a vă întâmpina cum se cuvine. Ane suntem cu toții în anumite momente de viață. Cu toții suntem sacrificați pentru un anume scop, mai puțin important în raport cu sufletul nostru, inestimabil ca valoare. Strălucitoare, din punctul meu de vedere, este Ana în tot acest mit cu valoare de simbol, pentru că reușește să-și arate puterea, consimțind propriul sacrificiu. Monumentală nu este construcția lui Manole,  ci tăria,  materialul puternic din care este construită Ana. Așa că,  pornind de la aceste repere, vă invit să construiți propria Ană din sufletul dumneavoastră,  cu măiestria condeiului unui meșter Manole. Vă mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase!

[ALEXANDRU MAIER]

Foarte multă eleganță sufletească. Am încercat și eu să mă pun înb locul Anei. Nu am putut așa de sublim cum ați reușit dumnewavoastră. Mă înclin. Am să recitesc versurile elegante despre această duritate existențialăț.

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc pentru semnul lecturii, doamnă Vasilisia!

[Manuela Munteanu]

Drag de vizită! Vă mulțumesc mult și vă mai aștept, domnule Alexandru Bolache!

[bolache alexandru]

Las un semn cu aceeași plăcere a lecturii.

[Manuela Munteanu]

Cu dragul vizitei,  cu graba începutului de zi,  cu încântarea aprecierii, îți mulțumesc mult,  Ada!