Eternitate

[Duort Anicu]

Aud sunând pe caldarâm
cu pași de lună - ziua coborând.

Prin noi,

pendula timpului mereu adună

   ziuă și lună  - ziuă și lună.

Memorii scurte dorm în locuri nule,
eternități în ziduri și în nume
sunt scrise rar în mapamond,
multe coboară-n veșnic somn.
Parada timpului se-ntinde
ca un țesut nedefinit,

nu e direcție să n-aibă
fractalii clipelor - dalați în Infinit.

Nu poți bloca secunda-n mână,

un virtual născut în gând,

dispare în trecut, dar se adună

la câte-n Necuprins pătrund.

Cât veșnicia ține clipa,
când groaza bate a vieții porți,

numai gândirea-ndoaie Infinitul,

plimbându-l simbolic – în cărți.

Îl face unda-n fundă răsucită,

căci numai bucla poartă-n mers,

nesfârșitul deplasării,

așa - ca-n vastul Univers.

Cu pașii mei am scris o vreme
povestea unui mic destin,
ce s-a pierdut în uraganul
Istoriei în mers divin.

De am norocul împlinirii

prin gene viața mi-o preling,

o fac eternul renvierii

în - spira viului de care țin.

[Vasilisia Lazăr]

Poezia, în ceea ce privește stilul, e un soi de struțo-cămilă. Există câteva imagini frumoase, dar se pierd... Păcat!

[Ada Nemescu]

Filozofie. Despre timp și spații.

Totuși, sunt rime (unele) doar ca să sune. Parcă mă strânge, ca o haină prea strâmtă. 

aDa

[bolache alexandru]

Despre eternitate, despre timp, despre puterea gândului... şi pasul tău pierdut în uraganul istorei. Frumos.

[Monica Pester]

Frumoase imagini, deși puține pentru măreția ideii. 

[Mihai Katin]

Memorii scurte dorm în locuri nule,
eternități în ziduri și în nume...unele dintre cele mai  frumoase  veruri pentru  ca  au  metafora ampla a existentei   prin noi  si  ce ne este dincolo   in incercarea  de a defini   o parada a timpului in care ii  suntem papusi  miscate subtil spre a intelege:

Cât veșnicia se-ntinde clipa,
când groaza bate a vieții porți,...