Călătorul

[Manuela Munteanu]

Venit de peste zare, cu mersul în toiag,
În ochii verzi cu patimi și zâmbet prins în barbă,
Amirosind a grajduri, leurdă și rubarbă,
Striga la mine-n poartă un călător pribeag:
- Dă-mi o ulcea cu apă și prânzul într-un blid,
C-o gură de răchie, preabună jupâneasă!

- Ți-oi da, de-mi tai trifoiul, că-i numa' bun de coasă,
După un somn la umbră, cât soarele-i torid!
Ți-oi pregăti merindea și cupa cu rachiu,
O baie cu leșie și buruieni de leacuri,
C-arăți cumva, de parcă nu te-ai spălat de veacuri,
Cu colb, ciulini și frunze în părul cenușiu.

- Ia stai așa, cucoană! Ce baie, ce trifoi?
Mai bine ia-mă slugă, să îți tai lemne-n șură,
Să îți repar uluce, să-ți ar în bătătură,
Iar printre alte treburi, să-ți fac un plod, sau doi!

Era-ndrăzneț haiducul, de nu-ți venea să crezi!
Cu ce cuvinte aspre să-i fi tăiat avântul,
Când sunt doi ochi albaștri, ce-mi zguduie pământul
Și n-am ochi pentru alții, chiar dacă-s mari și verzi?

[Manuela Munteanu]

Bine ai revenit, Augusta! Mă bucur că ți-a plăcut! Mulțumesc de trecere și apreciere!

[Chris]

da, ce frumos...

[Manuela Munteanu]

Mi-a plăcut să o scriu, mă încântă că place și altora. Vă mulțumesc mult pentru popas și apreciere,  doamnă Mihaela Popa!

[Mihaela Popa]

o scriere sprințară, inteligentă, umor fin

admirație!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc,  doamnă Nicoleta Ramona Cornaciu!

[Manuela Munteanu]

Zilele grele vin și pleacă, ritmul nostru interior rămâne nealterat atunci când facem ordine în gânduri, iar poezia hrănește și ne dă sentimentul că orice ni se-ntâmplă, noi rămânem aceiași. Mulțumesc mult pentru începutul de zi luminos,  doamnă Vasilisia! La fel vi-l doresc!

[Vasilisia Lazăr]

M-a răcorit scrierea ta, jupâneasă! :) Am avut o zi grea. Mi-a făcut bine. Mândră de ieșeanca mea!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc pentru popas,  doamnă Adina!

[Manuela Munteanu]

Sentimentul nostru de profundă admirație pentru haiduci derivă tocmai din răzvrătirea lor, conturându-se în mintea noastră că acesta ar fi apogeul puterii bărbătești. Haiducia în fața unei femei este de cele mai multe ori un alt fel de revoltă, care s-ar putea să presupună mai mult curaj, sau, poate, mai multă abilitate, pe care,  într-adevăr, puțini ar avea-o. Și reciproca este valabilă.  Și încă cum! Cu mulțumiri pentru vizită și cuvinte, domnule,  Mihai Katin!

[Mihai Katin]

imi place poemul  pentru  ca este o  rascolire de timpuri,de priviri,de senzualitate torida pe care din panoplia   romaneasca de haiduci putini  cred ca ar  avea-o !

cu  pretuire!