Iubind cu Esenin anotimpuri

[Constanța Popescu]

 

Esenin e trist, răvășește prin frunzele toamnei,

poeții îl citesc mai puțin

și-l simt tot mai des până-n oase.

Raiul e la o palmă distanță,

dragostea curăță locul, lacrima clopotului

mângâie delicat suflet și carnea ce arde.

Cheile tale, doar poeții le încearcă,

moartea bea vinul devreme,

tu te tulburi în gânduri,

nimicul atârnă pe gene.

Cerul a tras azi cortina,

îngerii îi fac pomenirea,

rămâne poetul, iubita și dorul

crescând anotimpuri de șoapte,

poezia e blândă, tăcută și caldă

îmbracă în frunze cărările toate,

ceasul a hotărât prea devreme rămas bun,

nu-i nimic nici în viață,

doar moartea salvează cuvântul,

îmbracă poetul și dorul.

 

 

[Constanța Popescu]

Mulțumesc mult Ana Cîmpeanu, Foarte bună expicația. Mulțumesc iarăși.

[Constanța Popescu]

Ai dreptate Vasilisia, așa este regula, că nu schimbi timpul verbului  pe parcursul poeziei, știu și eu și totuși, ce să zic, așa ca o aroganță, că regulile sunt făcute ca să fie încălcate? Nu sunt o arogantă, dar așa îi dă vitalitate, ne apropie de Esenin, e un cod între poeți și nu diminuează valoarea poemului...zic, nu știu...dar sună bine.

[Vasilisia Lazăr]

Frumos poem!

Dar îmi pare că pornești la persoana a III-a, apoi i te adresezi direct, apoi iarăși revii, vorbind despre el. 

[Mihai Katin]

Acum, dragoste, dragostea mea
Nu mai e tînără şi nouă.
Tu eşti mîhnită că mătura lunii
Îmi scutură peste poeme rouă.

din poemul  Acum,dragoste al lui Serghei  Esenin

de ce l-am ales ?

este un catren la fel de delicat  ca si  poemul  d-voastra!

cu pretuire!

[Constanța Popescu]

Bine v-am găsit oameni dragi, ne vom bucura împreună de tot ce are poezia. Pribabil că voi posta rar, dar voi citi mai mult și în măsura în care vă pot fi de folos, să-mi cereți, să-mi spuneți.

[bolache alexandru]

moartea bea vinul devreme,

tu te tulburi în gânduri... Frumos.

[gabriel cristea]

Un poem de-o finețe remarcabilă!