Cântec

[Monica Pester]

Și mă du, mamă, mă du

Unde-așa de bine-mi fu,

Când nășteau cristalele,

Cercuiau izvoarele

Și-unde cerbii-n limba lor

Se-adunau, mugind de dor,

Chemau zânele pădurii

Să le hotărască nurii,

Du-mă, mamă, și mă lasă

Să-mi fie iar dor de casă,

Când îmi urc muntele verde

Să-mi văd umbra cum se pierde,

Să-mi fac aripa să zboare

Din nouri și pân-la soare,

Să nu mai fiu haiduc mamă,

Să-mi fluture păru-n coamă

Și-mi adu pe cel mai brav,

Pe cel nalt și cel suav,

Adu-mi, mamă, fulgerul

Să-mi împace îngerul . . . 

 

[Vasilisia Lazăr]

Cum e acum, ritmul e bun. Stăpânești mult mai bine măsura de 7-8 silabe. Și punctuația e relativ ok. După „nurii”, ar fi trebuit punct. Și ce dacă e scris în manieră populară? E o pezie caldă și frumoasă. O baladă cultă. Și e originală.

[Monica Pester]

Nu pot decât sa mulțumesc cu capul plecat, dna Constanța Popescu.

Sfatul dvoastra pentru mai multa lectura si poezie educată este cuprinzător. Sunteți cu adevărat un spirit tânăr și  combatant . Va mulțumesc din nou și, sa-mi iertați greșelile.

[Constanța Popescu]

Poezie populară. Poate chiar place multora, dar hai să vedem și o poezie educată, să facem ceva original. 

Despre punctuație, nu mai zic...dar vor mai fi și alte postări. Recomand multă lectură.

[Mihai Katin]

Unde cerbii-n limba lor

S-adunau, mugind de dor,

Chemau zânele pădurii

Să le hotărască nurii,

Să-mi fac aripa să zboare

Din nouri și pân-la soare,

Să nu fiu haiducu` mamă,

Să-mi fluture păru-n coamă

Adu-mi, mamă, fulgerul

Să-mi împace îngerul . . .aici  deja este un alt  tablou  ce merita  un poem de sine  statator prin amploarea divina a imaginii in rest  sper  ca  nu  am suparat  daca  da ce sa fac :

Ielele cu  fetele

Eu  imi  strang belelele!

cu  pretuire!

[bolache alexandru]

O baladă frumoasă cu iz haiducesc.

[Ada Nemescu]

Când nășteau cristalele,

Cercuiau izvoarele

Adu-mi, mamă, fulgerul

Să-mi împace îngerul . . . 

Am ales mai frumos din frumosul oferit, o frânturi din cântec șoptit

aDa