Măi crâşmare, ad-o sticlă, nu am bani, dar împrumut

Nu te păcălesc, ştii bine, şi-altă dată n-am avut

Poate prea s-au strâns pe listă datoriile şi vrei…

Trăiau cândva pe un meleag de vis

Oameni ce se aveau ca fraţii;

Pădurile erau un paradis

Ce îmbrăcau frumos Carpaţii!

Erau vecini şi se-ajutau la greu

Chiar de erau de alte naţii,

Umăr la umăr ei au fost mereu,

Nu se gândeau la altercaţii!

Prin lupte sângele ei şi-au…

când ieși din tipar

e ca și cum ți-ai schimba domiciliul forțat

locuind incognito  

îți spui

așadar astăzi e luni

ziua în care interiorul devine rotund

iar pașii merg paralel cu pi

oamenii-ți par cuvinte potrivite în ipostaze nepotrivite

adjudecate la licitația de prejudecăți

surghiunu-l tasezi cu bătaia inimii

mascând aritmiile preconcepute

ca și cum din ceea ce scrii

vocalele îți întind mâna…

În grabă, anii trec şi fără veste,

Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii;

Din firul lor ne ţesem o poveste

Uitată-n vălul parfumat al ceţii.

Te-ntreci în zbor cu ei pe culmi celeste,

Ţi-oferă-apoi veşmântul bătrâneţii;

În grabă, anii trec şi fără veste,

Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii.

În palma veşniciei înscris este

Secretul dalbei flori a tinereţii;

Sădeşte-o-n inimă şi-o preţuieşte,

Alungă orice urmă a…

în şifonierul poemului alb

stau pe umeraşe silabele

ce ating cu veşmântul

liniştea de dincolo de gânduri

frumuseţea bărbatului-cuvânt

nici nu mai contează

atunci când se apropie de miezul principiului

ca de un cod al străluminării

după el vin

lăsându-se conduse

alte o mie de cuvinte-copii

în roluri

cât o unghie

pentru fiecare vers

aleg realul din substantiv

pe care aşez la uscat…

Coboară naibii din maimuţă

românule că nu-i căruţă

Ce stai cu chestia pe-afară…

nevăzutul din albastrul ce-şi curge

roşul adânc şi orb la lumea

ce se mişună-n jur

sunt

când sufletul e înlănţuit de trupul

plin de flori

şi

ape se scaldă furtunos

pe faleza muşuroiului de mine

din tine strâns

în noi.     

cu băieţii la o bere conceptele iau forma bulelor de pe marginea halbei

se măresc apoi dispar suflate de un copil

ca într-o fotografie developată în timp ce uşa se deschide din greşeală

vezi adevărul doar o secundă şi hârtia se înnegreşte

dacă o fărâmă din inima ta s-a trezit pentru mine e suficient

pe acolo pot intra trăgând albastrul cerului în fire

vei spune că suntem un apendice al absurdului

precum un…

erai artificierul esențelor acum toată pădurea fumegă

ce-ai avut cu crezul acela somnoros

chiar visase musonic

își catifela mai toate literele începând de la temelie 

adoram necunoscutul care-și proiecta acoperișuri cât ziua de mari

poate verifica botezul serii ori completa raftul cu măști

ocoleam descântecele odată cu el 

restul timpului îl petreceam în hamac

primul bulgăre a fost un punct în descreștere

următorul avea…

S-a surpat aseară malul

tulburând apa-n izvor,

şi-am cules din umbre valul

rămas trist şi gânditor.

Vântul adormit în ramuri

s-a ascuns fără să spună,

dacă mi-a bătut în geamuri

când tăcerile se-ngână.

Sau prin goana-i despletită

a împins malu-n prundiş,

presimţind cât de grăbită

stă-nserarea în frunziş.

Malul nostru prins sub ape

nestatornic va fi-ntruna,

dacă nu vom…

Legată-s de mâini cu simțirea, de gânduri

cu firul subțire-al tăcerilor seci, 

perfuzez sentimente timide în rânduri,

cald poem se prelinge. Prin venele reci

 voi scrie cuvinte de cretă

 pe asfalt

cuvinte de inimă

pe pietre

voi pierde alt veac de singurătate

lângă statuia ta

cu miros de femeie perfectă

nu mai am nimic de făcut

(dumnezeu a terminat totul)

voi număra doar amintirile cu tine

și te voi șterge umil de praf

sau poate

mâine nu va mai fi

 roșul dintre ziduri

 îngheață retina

 un aer rece

 peste alt aer

 trecut prin toți plămânii

 ne înghesuim sufletele

 ne amestecăm gândurile

 și respirațiile

 au pus un vagon nou, mă gândesc

 aerul condiționat

 mai spulberă angoasele

 urmează stația

 cu peronul pe partea dreaptă

 cobor

 încă mai port gândurile altora

 și aerul respirat de ei 

Dezacordat eşti suflete precum o vechitură, 

Un trist pian abandonat ce-n aspre nopţi îndură

Muţenii lungi, făr’ de sfârşit cu-nţepenite clape,

Singurătăţi prin partituri în zorile mioape.



Pedala viselor ce ieri era făr’ de oprire

A ruginit necruţător de-atâta neclintire,   

Claviatura a murit pe veci nemângâiată

Şi, Doamne, cum era cândva, în cântec sărutată!



În simfonii cu primăveri şi valsuri cadenţate

Purtai lumina ca stindard…

citesc fericirea cu ochii libelulei

sunt câmpuri unde florile pasc

liniștea pământului

strigătul culorilor hibernează în tine

șevalete revarsă albul perfid între noi

se cerne lumina peste râul

cuvintelor reci

degetul meu mic pictează pești sticloși

ploi vexate

se zice că ar veni potopul

cuvintele ar arde ca-n Alexandria

pe rafturi ordonate

placid îmi pieptăn părul decolorat

de soare

știu că există…

şi-mi îneacă cuvintele din gânduri

peste povestea din visul de mâine  

întâmplat ieri ca o avan-

premieră

a iubirii (ne)schimbate de valuri

de râuri umflate

de furtuna de lacrimi

din mine. Iartă-mă.     

Îmi este compromițător de lene

să mai umblu îmbrăcat în

țoalele acestui apus

plecat să facă nudism

la marginea nevederii.

Ici-colo, ciorapii au câte o crăpătură

prin care Dumnezeu

cerne praf de bunăvoință

pe cortina

după care s-au ascuns

durerile zilei.

Asemenea unui scalp

ros de pecingine stelară,

pălăria.

Când o atârn pe direcția

din care am uitat că răsare luna,

cântecul cucuvelelor

o…

Ce s-ar întâmpla dacă ţi-aş strânge gândurile în mâini

şi le-aş arunca spre cer aş răni o pasăre

aş lovi o stea

aş pune peste umbrele norilor seninul din ele

ce s-ar întâmpla dacă fluturii ţi-ar purta privirea pe aripi

ţi-ar aşterne-o peste flori

peste bulgări de rouă

ar înveli cu ea păcatele nopţii

ar dărui-o viselor

ce s-ar întâmpla dacă te-ai revărsa cu sufletul în mine

asemeni unui râu de munte limpede şi rece

mi-ai astâmpăra…