roșul dintre ziduri
îngheață retina
un aer rece
peste alt aer
trecut prin toți plămânii
ne înghesuim sufletele
ne amestecăm gândurile
și respirațiile
au pus un vagon nou, mă gândesc
aerul condiționat
mai spulberă angoasele
urmează stația
cu peronul pe partea dreaptă
cobor
încă mai port gândurile altora
și aerul respirat de ei
Adaugă un comentariu
Va multumesc pentru semnul de lectura!
Ecou labirintic, important e peronul pe partea dreaptă!
Am citit cu plăcere1
Interesantă analogie, luată între libertate și existență subjugată. Viața - o continuă alergătură între două stații, purtând cu noi neîmpliniri ale noastre sau ale celor de lângă noi.
Poemul este interesant, își poartă mesajul cu dibăcie.
Sofy
Da, o lume modernă, în care ne depersonalizăm. Starea eului liric este transmisă clar şi puternic.Un descriptivism elocvent.
O poezie a cotidianului depersonalizant.
Din câteva tușe ai spus totul.
da Coza
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE