Anabasis / călătorie spre interior

[Laurenţiu Belizan]

 

cu băieţii la o bere conceptele iau forma bulelor de pe marginea halbei

se măresc apoi dispar suflate de un copil

ca într-o fotografie developată în timp ce uşa se deschide din greşeală

vezi adevărul doar o secundă şi hârtia se înnegreşte

 

dacă o fărâmă din inima ta s-a trezit pentru mine e suficient

pe acolo pot intra trăgând albastrul cerului în fire

 

vei spune că suntem un apendice al absurdului

precum un poem perfect rupt în bucăţi şi mestecat în graal

dar hârtia poate redeveni pom

un pom cântând din rădăcini în urechile nopţii de cheratină

ştiu / moartea dă dependenţă

trebuie să atingi măcar o dată coarnele taurului din Pamplona

numai aşa poţi avea acces la extazul pe care în această realitate îl ratezi

oricât l-ai pândi te prinde cu garda jos

 

şi dacă nimic din astea nu s-ar întâmpla

şi dacă gura ar ţine locul inimii

tot nu aş întreba „ ce-ai face Doamne fără mine”

aş ieşi cu capul înainte din dragostea asta prin oamenii-oglinzi

până am rămâne doar noi doi

un lotru

şi Tenzing Norgay

 

[Ion Lazăr da Coza]

Încântat!

da Coza

[Sofia Sincă]

Lumea, simțurile transformate spectaculos prin imaginație... Fericiți sunt cei ce pot descoperi în jurul lor, indiferent unde și cum trăiesc în acestă lume cenuşie, doar frumuseţea şi calitatea.

Am sorbit cu nesaț un poem strălucitor!

Sofy

[bolache alexandru]

dacă o fărâmă din inima ta s-a trezit pentru mine e suficient... Da, e suficient!

[gina zaharia]

Și uite așa poți mângâia cerul stărilor fotogenice!:)

Ai răsfățat arborele-cântec, deja este pe acoperișul lumii.

Prețuire, Laurențiu!