Eu, beţiv de viţă veche (parodie după „Eu, manta de modă veche”, de Violetta Petre)

[Ionel Mony Constantin]

Măi crâşmare, ad-o sticlă, nu am bani, dar împrumut
Nu te păcălesc, ştii bine, şi-altă dată n-am avut
Poate prea s-au strâns pe listă datoriile şi vrei
Cu un pix albastru-n mână, socoteala s-o închei...

Ad-un ţoi de ăla rece, setea să mi-o sting puţin
Că mă arde focul Gheenei după „Ochii lui Dobrin”
Mie-mi place o ţuică fină, cu parfum de busuioc,
Pune-o peste nepăsare, să ciocnim şi „Hai noroc!”

Vino, stai şi tu la masă, împreună vom putea
Unul de-o uita să toarne, celălalt va completa 

Setea asta mă răpune şi se strânge peste noi
O să bem până o stingem, într-o inimă în doi

Nu pleca de lângă mine, mă laşi gol şi întristat

S-au cărat cu toţi acasă, rămâi singur şi-i păcat

Nu mai sta aşa, ca prostul... Să petrecem împreună
Cât ne va mai ţine osul, fie vremea rea sau bună.

Eu, beţiv de viţă veche, doar atât mai am de spus

Toarnă-mi încă una mare şi pe urmă hâc… m-am dus

[gina zaharia]

Citit și recitit! Prețuire!

[Corina Militaru]

Savuroasă parodie inspirată de o poezie deosebit de frumosă. :)

[Ion Lazăr da Coza]

O parodie lucrată, reușită.

da Coza

[Sofia Sincă]

Parodia există... dar eu nu sunt foarte încântată... Nici nu știu de ce. Poate pentru că mi-a plăcut foarte mult poezia Violettei și nu mi-am dorit-o parodiată.

Dar, fiecare cu gustul său...

Sofy

[Ionel Mony Constantin]

Eu, manta de modă veche

Postat de violetta petre în Iulie 26, 2014

Hai, îmbracă-te cu mine, că sunt haină de-mprumut,
Poţi să mă arunci, ştii bine, ca şi cum nu m-ai avut!
Poate că te strâng prea tare cusăturile şi vrei
Cu un ochi albastru, mâna, peste temeri să-ţi închei...

Sunt manta de vreme rece şi răcoare pot să-ţi ţin
Când te arde focul Gheenei şi arsura de pelin;
Ţesătura este fină, trasă-n fir de busuioc
Pune-o peste nepăsare, că-ţi aduce şi noroc!

De mă-mbraci cu faţa peste, două inimi vom avea
Una de-ar uita să bată, alta doru-ar aştepta;
Şi pe spate de m-ai pune şi m-ai strânge peste noi
Lacrima ar stinge norii, doar c-o inimă din doi...

Hai, îmbracă-te cu mine, te văd gol şi-nfrigurat!
Sunt şi haină pentru iarnă, trece iarna şi-i păcat
Să mă laşi aici uitată...Să ne trecem împreună:
Tu un manechin ce-aşteaptă vreme rea şi vreme bună,

Eu, manta de modă veche...Şi ţi-aş cere, de-ai putea
De mă-mbraci, să-mi laşi croiala neatinsă, cum e ea!

[Ligia]

Minunat!

[Ana Ardeleanu]

Un poem delicios, felicitări!

[Nădejde Angelina]

Felicitări!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

E tare! E tare! Mi-a plăcut şi am râs cu lacrimi! Aveţi un talent special, domnule Constantin Mony!

Felicitări!

[Valeria Merca]

Ah, ce nebunie!...e-ntr-o parodie... Ce sa va spun?! Mi-a placut...mai ales ca e atat de bine incadrata in cotidian....si nu numai. Alese felicitari!!