al cărui iad ești sol

se-așterne iar privirii ispita răsărită…

Am înţeles de ce frunzele se ofilesc uneori

pădurea trebuie să plângă de dorul tău,

preţuirea ei se rezumă la a-ţi îmbrăca

paşii cu frunze, cu lacrimi galbene mirosind a amurg

nu-i păsa că ramurile rămâneau dezbrăcate

simţea nevoia ca cerul să-i privească rădăcinile

şi odată cu ele umbra sărutului nostru scăpată

în iarbă, cădeau stelele pe umerii ei

şi noi ne roteam prin fuioare de vânt

muşcam din întuneric făcându-ne cărare

spre…

Hai să plecăm acum din niciodată

Înspre un poate, agăţat de vise.

Să-ncetinim povestea înc-o dată

În luminişul verbelor promise.

Să prindem iarăşi fluturi de mirare

Şi-n lut de bucurie să-ncolţim

Ne mai lăsând cuvinte la-ntâmplare

În vântul de-nţeles. Să ne oprim

Şi să mutăm fereastra dinspre mâine

Înspre un astăzi fără aşteptări

Ca să-mpărţim cu zeii-aceeaşi pâine

Pe-un…

Aaa…

căscat ochii

când rătăcea liber

în tăcere, privea

cum se amestecau lucrurile

ca-ntr-o îmbinare de degete…

Răvăşit

şi cuprins de teamă

în gânduri cu vorbe trunchiate,

continua să citească

din vârful buzelor

cuvinte

ce dănţuiau prin faţa ochilor,

sătule şi nesătule

în acelaşi timp,

ca un mâl

ce se scurgea pe cărările lumii…

Eu voi pleca departe, mamă

Şi singură te las plângând

Strivind suspinul în năframă

Tu ai să mă aştepţi oftând.

Spre alte zări care mă cheamă…

S-a stins lumina
am coborat pe scara fara ochi
si m-am gandit la 2 m sub pamant
de-acolo,
au urcat la suprafata
chipuri...

ps. ma mai joc putin si azi! :D    De luni redevin serioasa!

ne jucăm cu mingi

le prindem, le azvârlim în sus,

la stânga, la dreapta, înapoi

- să rămâna ceva şi în urmă, fie şi numai

o dâră prin aer -

pase cât mai precise

da, mai nimerim şi pe-alături

orice vânător

ratează, din când în când, ţinta

am prins mingea

pe care scrie fluture

ţi-o trimit pe cea cu înscrisul

înger

iată-le, se ciocnesc în aer

mingiile-stele

cresc roşii…

Mic tratat despre contrazicere/contradictii



Mi s-a spus deseori,

sub forma de repros:

- iti place sa contrazici! -

sau de intrebare:

- de ce-ti place sa contrazici? -

i-am privit

ca-ntr-un muzeu abstract

pai,

nu suntem toti un ghem, ghemuri

de contradictii?

creste in mine contrazicerea,

in…

Privind în ochii tăi

Uit de anotimpuri.…

Inima mea…

Inima ta…

Doi aştri pulsatili…

Cufundat

într-o beznă nesfârşită

cu un chip

lipsit de expresie,

rătăcea în timp

căutând drumul.

A rămas o vreme în tăcere.

O geană de lumină venea…

În vremea

orelor de exaltare,

tulburat de bucurie,

şi-a domolit

glasul bâlbâit în neştiinţa

unei picături de sudoare aprinsă

ca o rugăminte fierbinte

de copil…

Mă bucur că te-ai vindecat de ploaie

Şi că ţi-ai şters zăpezile din minte,

Că-n anotimpul tău se întretaie

Alte culori şi alte simţăminte,

C-ai coborât în bernă ne-nsemnarea

Şi-ai şters cu gândul urmele privirii

Ce-ţi înflorea pe câmpuri disperarea

Şi-ţi scutura de zâmbet trandafirii.

Mă bucur că te-ai vindecat de beznă

Şi c-ai tivit cu stele iarăşi cerul

C-ai potrivit la drum alt joc de…

Sunt plictisită ca un strugur copt

ce stă nepăsător cu bobu-n frunză

ca un minut ce-aşteaptă ora opt

ca dintele ce muşcă-ncet din buză



Sunt plictisită ca un fel de dor

căzut pe gânduri dacă-ar fi să-i vină

să plece-n croaziere-n Labrador

sau face plajă-n propria grădină



Sunt plictisită ca un ceas cu…

Întunericul aşternut peste frunze suspină

când stele cu vântul în raze îşi caută drum,

printre ramuri ce sprijină bolta senină

departe de visele lumii prefăcute în scrum.

Ici, colo, cărări printre umbre m-aşteaptă

să fiu călătorul pierdut într-o seară târziu,

să plec undeva într-un timp fără soartă

brăzdând întunericul dintr-un suflet pustiu.

Să mă pierd, să mă uit prin amurguri rebele

nimănui să nu-i spun de tăceri în…

te-ai prăbuşit când te-am uitat

s-au închis uşi fără chei…

Scrisoare de dor rătăcită-n pustiu,

Furtuni de nisip iau aduceri aminte,

Avea mângâiere de fluture viu…

Înlăuntrul

inimii sale

cu glasul frânt

când

noaptea era deplină,

prinsese

o privire repezită

din măsura timpului

ce s-a scurs

asupra chipului imberb

a răzbătut

o picătură de lumină.