al cărui iad ești sol

[LUMINITA SCOTNOTIS]

al cărui iad ești sol

 

se-așterne iar privirii ispita răsărită

într-un abis de jocuri furtuni de vânt se-ntrec

și cad mecanic lacrimi grotești din ochii lumii

să treci prin mine iar te-ascund în urma clipei

în gându-mi ce se-aleargă pe la amiaza vieții

 

și cine oare-n răni mă umple cu lumină

când eu tăcută-ți scriu cu sângele în lut

iluzie sedusă de o ispită fulger

cetate de cenușă sub ploi fierbinți de vară

destinul împăcării gonitu-te-a firesc

cu ceea ce ating la marginea plecării

și nu mă plec adânc mai trează să pășesc

în rictusuri bolnave de galbene cântări

 

te-am ancorat cum pasul s-a ancorat pe șine

de pământene prunduri de semne-n calendar

în glob de felinar sa ne închidem vremea

tu zare ce te-nvolburi pe umerii mei fragezi

a cărei povești filă de-mi pui pe cruce idoli

 

n-ai cumpătat pierzanii în potriviri de brațe

dar ai legat sirenă potrivnică-n duminici

ce mai mușcau o halcă din carnea mea de cer

tu ochi al cărui iad mă tragi în ne-nsemnare

mi-ai mârșăvit puterea din creier să mă culci

în ciuda neuitării apus făcut-ai fost

în focuri să mă arzi  până la ultim zbor

din lumea cursei clipe prin ceața nopții sol

 

[Chris]

Frumos Luminiţa!:))

[Ion Lazăr da Coza]

Deși în vers alb, frumoasa poezie are muzicalitate. De substanță, nici nu mai vorbesc.

da Coza

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Lisia, am scris si poezii scurte cand eram mica. stiu ca sunt cam lungi insa, scriu asa cum imi vine, nu pot sa ma opresc cand vreau eu. ,multumesc, pentru citire! cu iubire de tine, ingerita mica!

[Vasilisia Lazăr]

Interesantă. Fără rimă, dar cu un ritm bun, cu o bogată paletă metaforică și cu profunde înțelesuri.

Luminița, tu ai scris vreodată o poezie scurtă?

[LUMINITA SCOTNOTIS]

multumesc Sofy, ca-mi intelegi starile care vor sa lase-un semn, ca am trecut pe-aici si eu! cu iubire

[Sofia Sincă]

Pe lungul drum al vieţii, prin negura timpului, obstacolele diferă. Dar timpul şi sentimentele vor continua să ne împingă spre rai sau iad. În poemul tău, după o existenţă iluzorie, printr-o senzaţie de nesiguranţă şi singurătate, sfârşitul pare sufocat de văpăile iadului.

Poezie profundă, adâncită de stilul tău.

Admiraţie, Sofy