Şi-a scos poetul

viaţa la licitaţie,

într-o amărâtă casă de-amanet din cartier

(de unde bani pentru Christie’s ori Sotheby’s

London?).

Voia să ştie câte parale

îi face pielea...

Pe cine dracu’ să intereseze

viaţa unui poet la aşa inflaţie de versuri?

A pierdut taxa de participare.

Mai bine o dona unui custode plictisit

de la muzeul cu fosile

din clădirea veche

deja…

                                                               Motto

’                                                            „Tăcerile și plânsul,  chiar rănile se trec

                                                               e grija timpului să le aline-n mers

                                                               o dulce mângăiere aduce al tău…

Voi iubi, cândva, din nou,

Va semăna cu tine, poate,

Glasul tău, subtil ecou,

Te regăsesc în tot și-n toate.

Mi-ai fost dor atâtea nopți,

Mi-ai fost dor până mai ieri,

Te-am pierdut în alte vieți

Când priveam spre nicăieri.

Ciudat, dar nu mai plâng,

Aș spune că zâmbesc... și nu-s cu tine,

Credeam că de-ai să pleci o să mă frâng,

Dar m-am regăsit pe mine.

Voi iubi, cândva, din…

Încă vreau să îmi rămână timp

Într-o cupă mare de răcoare,

Să petrec cu zeii din Olimp

Înlemniți în munții lor de sare.

Să îmi cern clepsidrele deodată

Pe un mal cu cel mai fin nisip,

Lângă-o apă lină și brodată,

Lacrimă de Lună să-nfirip.

Să-mi recit poveștile nespuse,

Transhumanța florilor de gând

Să-mi alunge zilele răpuse,

La coșmarul nopții renunțând.

Candelabrul…

Te înalți domol pe bolta albăstrie

neostenit... ori de-i limpede și vie

ori de norii plumburii, e tăinuită,

Dar, ne faci, lumina ta nemărginită.



Răsari mirific pe culmea cea cerească

Ori e pace, ori război vrea să sosească

Pornit de om ce nu-ți înțelege graiul

Și îi arăți cu măreția ta Raiul.



Capul ți-l ridici în depărtata zare

Martor la a noastră metamorfozare

Dai vieții pe Pământ galbenă culoare

Binefăcător și veșnic, ești…

Când oblojeam izvoarele de răni

Doar zâmbetul schimbam din când în când

Și atingeam cu fruntea de pământ

Eu… toată viața am urcat pe scări

Mai oboseam la câte-o înflorire

La umbra mea micsandre se-ntreceau

Să-mi șteargă fruntea de polen, ziceau

Le bănuiam, iubind, de vreo zorire

Căci eu tânjeam o pace, Dumnezeu

Mă sprijinea în palmele-nviate

Minuni se săvârșeau pe jumătate

Și se vindeau aiurea pe un…

sunetul prelung al unui munte în agonie

mă îndeamnă să-mi ridic ochii spre cer

negrul cuprins în manifestare îmi face privirea de sticlă 

locul copilăriei-

motiv să-mi placă trecutul



așa începe dorința de răzbunare



furia umple golurile lăsate de neputințele cărnii

amintirea celui drag devine otravă iar dorința

să nu fi existat niciodată

va smulge orice gând despre el ca pe o buruiană de leac

menite să-ți cruțe durerea…

Sonet XVI  

Stingher acum printre morminte aud țipând tăcerea lor

Și cerne viața printre noi răsfrânte drumuri, oseminte.

Nici piatra rece nu mai vrea emoția dintre cuvinte,

Iar lacrima nu mai deplânge divorțul crunt al ochilor.

Plouă în lumi ce au plecat, iar razele nu știu să zvânte,

Se-nchid acum în locuri sfinte, furând mirajul zilelor

Și greu e cerul plin…

Să taci când gândul se îndreaptă

Nimicitor ca gheața-n avalanșă,

Eu, copilot, cu mâinile pe manșă.

Îți spun, e timpul tău, așteaptă.

Si vei pătrunde în sistem de stele,

Cu găuri negre ce-și repetă dansul,

Să nu te sperii dacă-ți iau balansul,

Îți vor conduce drumul către ele.

Ajuns apoi în lumea cea curată,

În lumea cea pavată cu oglinzi,

Unde imaginea încerci să-ți prinzi,

Să te privești în ochi,…

Învață-mă să fiu ca apa, 

Curgând prin vaduri, cernăndu-mă în ploi, 

Să onorez cu cinste viața 

Ce se trezește, vibrând în noi! 

Învață-mă să fiu ca focul, 

Arzând în pasiuni ca și în văpăi, 

Să mă înalț la cer în jocul 

Jertfitelor iubiri din noi! 

Învață-mă să fiu ca piatra, 

Născută din pântecul Mamei-Pământ, 

Trainică fiind ca și vatra, 

Ce ne e altar și…

vine panicată ambulanța gri -

îngerul de pază sună la urgență -

este cam târziu pentru-a mă feri,

pentru a mai cere încă-o indulgență.

iar îmi face ritmul inimii scenete;

o să mă aleg c-un…

Ce chin dulce și-această primăvară

înflorește contra florilor

zburdă contra mieilor

zboară contra păsărilor călătoare

cântă contra cucului

luminează contra soarelui

iubește contra îndrăgostiților…

Gigantice plopișuri albe…

Se-ncolăcește vântul ostenit de-atâta umblet prin milenii;

O pală răscolește naltul,

și frunzele-mi vorbesc în graiul potolit

al lumilor agrare;

Îmi pare…

Trec 

trec 

greu trec

profund

ca fumul în sus

Aripile agață cerul

îl apleacă să-i sărute buzele

Mă ascund după cortina lui

Dincolo

schimb registrul

Cerul gurii are afte

stelele lui mă înțeapă până la strigăt

Trec 

trec 

trec

cu picioarele înnodate după gât 

în sus

vai sus 

foarte sus

nu mai simt viața

nu mai respir

doar îmi pulsează forma

Te percep 

Ești energia care mă trage…

                                                          zile povară

                                                     călduri potop

                                                              fără ploi

                                                                 niciun

                                                                   strop

                                                                           zile…

Tălpile mele par străine

pe acest pământ nou.

Se mișcă robotic, fără teamă,

arborând curiozitatea 

drept catarg și felinar.

Am depășit bariera viului,

iar neviul mă întâmpină cu

mișcări de felină și

culori de înger neînceput.

Îngeri neîncepuți, siluete

plăsmuite din suspine umane,

din suflete argintii 

ce-și închină plecările 

pe treptele devenirii.

Ca apoi, să transforme…

„Valorezi atât cât te apreciezi.” - citat celebru de  Francois Rabelais

De crezi, de simți... aproape neputințe

când suflul ți se scurge, de nu-l mai poți opri,

gândești, așa-i destinul – a fi și-a suferi –

primind în dar o floare, alături de … sentințe.

E timpul să-nchizi ochii, și să respiri, să știi

silabisind în minte să născocești dorințe:

Eu cred, eu pot, eu știu, e viață în…

Te rog,

te rog să mai rămâi

aprinsă doar pe-o clipă

în vaga nălucire,

să nu te uit

cum uită derutat pustiul

de existența sa 

și-a apei.



Te rog,

te rog să n-o învii,

șoptind aceeași vrajă

debusolată-n somn,

să nu mai mor,

albindu-mă-n pelur de rime,

cum noaptea moare

de…