Voi iubi, cândva, din nou

[Glodeanu Ramona-Elena]

Voi iubi, cândva, din nou,

Va semăna cu tine, poate,

Glasul tău, subtil ecou,

Te regăsesc în tot și-n toate.

Mi-ai fost dor atâtea nopți,

Mi-ai fost dor până mai ieri,

Te-am pierdut în alte vieți

Când priveam spre nicăieri.

Ciudat, dar nu mai plâng,

Aș spune că zâmbesc... și nu-s cu tine,

Credeam că de-ai să pleci o să mă frâng,

Dar m-am regăsit pe mine.

Voi iubi, cândva, din nou,

Sub stele mii și paznici aștri,

Mereu în umbră, un ecou,

Dragostea mea, cu ochi albaștri.

[Dinca Valerian]

Dupa gustul meu, e mult material asezat cam in neordine, Dar daca dam totul la o parte si oprim "Ciudat, dar nu mai plâng,/Aș spune că zâmbesc... și nu-s cu tine,/Credeam că de-ai să pleci o să mă frâng/" putem obtine un punct de plecare demn de luat in consideratie pentru o alcatuire frumoasa

[bolache alexandru]

Poezia are un aer arhaic, adu mister, elemente surprinzătoare care să atragă...

[petrut dan]

Un poem mai închegat ținând cont și de observații, dar ești pe plus, continuă, cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Se păstrează tangențial ideea din textul anterior, pare a fi exprimată puțin mai bine, dar încă mai e mult de lucru. Să luăm prima strofă:

Voi iubi, cândva, din nou,

Va semăna cu tine, poate,

Glasul tău, subtil ecou,

Te regăsesc în tot și-n toate.

„Glasul” nu se acordă cu nimic. Puteai spune: Glasul tău, subtil ecou,/ Îl regăsesc în tot și-n toate.

La a treia strofă mai bine ai renunța, ori refă-o în totalitate, iar a patra iarăși are ruperi, dar s-ar putea reface. Același lucru îl spun, lectură și iar lectură! Și studiu. Sunt condiții necesare, dar nu suficiente, fiindcă trebuie și talent, altfel, majoritatea profesorilor de română ar fi scriitori. Dar e un pas...

[Ada Nemescu]

Frumoasă mai este iubirea, cu suferință ei cu tot...

Strofa 3, trebuie refăcută...

Cu simpatie, aDa

[Grig Salvan]

Frumos „discurs de dragoste”, despre dorul și dorința revenirii clipelor și sentimentelor de altădată, ton oarecum trist, dar și luminos și plin de speranță. Prozodia e puțin șchioapă, dar probabil n-ai urmărit-o ca atare și ai lăsat versurile mai libere, să se structureze în voia lor.