O lavă de stele prin vene

[Ada Nemescu]

„Valorezi atât cât te apreciezi.” - citat celebru de  Francois Rabelais

De crezi, de simți... aproape neputințe

când suflul ți se scurge, de nu-l mai poți opri,

gândești, așa-i destinul – a fi și-a suferi –

primind în dar o floare, alături de … sentințe.

 

E timpul să-nchizi ochii, și să respiri, să știi

silabisind în minte să născocești dorințe:

Eu cred, eu pot, eu știu, e viață în semințe

am timp și reușesc!... redevenind copii :))

 

O rană deveni-va amintirea

a toate câte-ai spus ca-ntr-o poveste

s-a-nfiorat și muntele pe creste

și-n aer zborul și-a uitat menirea...

 

De ce atâta-ncrâncenare, spune!?

un răsărit avem în fiecare zi

și zborul întrerupt cu zvâcnet ar porni

doar nu-i suprema moarte, nu e sfârșit de lume!

 

Speranța e un gând născut sluțit

mereu rămas în...  imaturitate

ca o fecioară veșnic cu coadele pe spate

ce n-a purtat vreodată părul despletit...

 

Tăcerile și plânsul,  chiar rănile se trec

e grija timpului să le aline-n mers

o dulce mângăiere aduce al tău vers

și umbra mea ce astăzi mi-o petrec...

[Ada Nemescu]

Mick Lorem, mulțumiri!

aDa

[Ada Nemescu]

Stimate domnule Valentin Stănescu, iertare pentru răspunsul întârziat. 

Frumos comentariu, mulțumesc, aDa

[Mick Lorem]

Sunt mici lacune, dar per total sună foarte bine. Am citit cu plăcere!

[Stanescu Valentin]

                                             Rar dar bine !

                                           trec urmele trec

                                             dar nu-i târziu

                                                    să rostesc

                                                    ’’cred pot

                                                           ştiu’’

[Ada Nemescu]

Vă mulțumesc tuturor, iertare de întârziere.

Lisia, Petruț Dan, am revăzut, refăcut textul cu ajutorul vostru...sper că este mai bine :))

Grig, filosoful din tine, mi-a explicat ce nu înțelegeam, mulțumesc...

Costel, ești o surpriză pentru mine, și ai dreptate ca și Nietzsche...

Ramona Nicoleta, sunt versuri trăite, așa cum se spune  - motivaționale, mulțumesc

Eleonora Maria, mulțumiri

Celor care doar au citit, mulțumiri

aDa

[Jeler Eleonora Maria]

ce dulce mângâiere aduce al tău vers/ și umbra mea ce astăzi mi-o petrec... frumos

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Versuri motivaționale " de ce atât încrâncenare, spune ?

Un răsărit avem în fiecare zi"., pline de speranțe, "tăcerile și plânsul, chiar rănile se trec", în care mă regăsesc. Ce frumos. 

[Costel Zăgan]

Ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic! A zis-o Nietzsche. Și are dreptate.

[Grig Salvan]

Un poem inspirațional ce-mi aduce oarecum aminte de celebrul „Dacă” al lui Rudyard Kipling, prin ton și adresare, prin tema generoasă și forma prozodică.

„De crezi, de simți aproape neputințe
când suflul ți se scurge de nu-l mai poți opri,

e timpul să-nchizi ochii, și să respiri, să știi

silabisind în minte să născocești dorințe:

Eu cred, eu pot, eu știu, e viață în semințe
e timp și reușim, redevenind copii!

Un poem al virtuților ce se cer unui om pentru a fi integru și ancorat în viață, în realitatea dură, în Universul ostil, dar totuși prietenos atunci când știm să ne pliem pe coordonatele lui, pe cerințele elementare ale vieții. Un cântec al Speranței, în pofida unor umbre și amenințări ce vin parcă de peste tot. Și asta pentru că:

„un răsărit avem în fiecare zi

și zborul întrerupt cu zvâcnet ar porni
doar nu-i suprema moarte, nu e sfârșit de lume!”

Iar finalul e unul plin de împăcare și dulce consolare:

„Tăcerile și plânsul,  chiar rănile se trec
când grija timpului e să le-aline-n mers,

ce dulce mângâiere aduce al tău vers
și umbra mea ce astăzi mi-o petrec...”

O lectură deosebită pe ziua de azi. O zi frumoasă îți doresc!

[Ada Nemescu]

Ai dreptate în tot ce spui, Lisia.

Voi modifica forma și conținutul, dar nu pot acum...

mulțumesc pentru timpul acordat... revin

aDa