Rugi

[Mick Lorem]

Te rog,
te rog să mai rămâi
aprinsă doar pe-o clipă
în vaga nălucire,
să nu te uit
cum uită derutat pustiul
de existența sa 
și-a apei.

Te rog,
te rog să n-o învii,
șoptind aceeași vrajă
debusolată-n somn,
să nu mai mor,
albindu-mă-n pelur de rime,
cum noaptea moare
de rugină-n zori.

Te rog,
te rog să nu mai vii, 
mi-e liniștea pătrunsă
cu ochii de smarald 
și sunt ai tăi,
pe veci pierduți în firea mea
spre-a fi găsiți aievea
niciodată.

Starea de grație #6#

[bolache alexandru]

Un discurs poetic viu, o poezia tristă care însă curge lin... Singurătatea îmbrățișează sufletul sub povara unor lacrimi care curg fierbinte din ochii de smarald...

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos 

[Costel Zăgan]

Uneori, singurătatea-i singura stare de grație. Singurătatea și poezia!

[Grig Salvan]

Ruga e o formă de ipostaziere a sufletului tânjind după ceva cu care să-și umple golul, rugăciunea se regăsește la toți marii poeți elegiaci, aici într-o formă originală și profundă, cu un ton grav copleșitor și o melancolie cuceritoare. O lectură plăcută.

[Vasilisia Lazăr]

Da, într-adevăr, ultima strofă e de o frumusețe lirică aparte, mi-a plăcut în mod deosebit, însă întreaga poezie e frumoasă, chiar dacă atât de tristă. 

[petrut dan]

Mi-au plăcut versurile citate de domnul Mihai Katin, am avut imaginea a două străluciri verzi în spatele cărora  putea fi doar o felină ce ar putea personifica starea, singurătatea, emoția autorului acestor versuri pe care le-am citi cu plăcere, cu drag!

[Mihai Katin]

este  un  poem de o  stranie  tristete a unei  anume  iubiri ce-si  resfrange  chipul  in aceste  sublime versuri:

Te rog,
te rog să nu mai vii, 
mi-e liniștea pătrunsă
cu ochii de smarald 
și sunt ai tăi,
pe veci pierduți în firea mea
spre-a fi găsiți aievea
niciodată.