Peste un ocean de gânduri

arăta lucruri pierdute

cu privirea aţintită

într-o tăcere încordată.

În senzaţia de neant

din care ieşea,

era un tumult

din care se ridica

doar să-şi recapete

răsuflarea.

Părea că măsoară distanţele.

Aştepta cu respiraţia tăiată

într-o fracţiune de secundă,

întoarcerea din necunoscut.

Fusese la marginile…

Trecea fără urmă.

Într-o grabă isterică,

era ceva serios şi împăcat

în toate mişcările lui

cu o privire adâncă,

întors înspre gânduri.

Revenea

la tăcerea lui de piatră

cu mişcări rare

într-o răbufnire surdă

de strigăte şi chemări.

Era într-un fel de predare.

În tăcerea

ce părea că merge

până la marginea lumii,

era un…

eu eram frunza

umbra

nu copacul…

iată, un buchet de raze poposesc în oglinzile

colorate de mai,

atât de semețe

încât numai o dinastie diamantină…

Îmi cad pe gene raze de lumină

sălbăticia frumuseţii în păduri,

când doar amurgurile au o vină

lăsându-te privirile să-mi furi.

În palma mea dorinţe se trezesc

mutând pădurea dincolo de gând,

fiindu-mi mai uşor să te găsesc

pe malul dintre şoapte aşteptând.

Îţi înfăşor pe coapse înserarea

şi păru-ţi despletesc printre copaci,

când visele sfidează depărtarea

fără să-ntrebe cât de mult le…

două-ntr-una

 …

HIATUS –  SEFIRA 0

* copacul vieţii dintre viduri *

nimic nu mişcă frunza

nervura ce mă doare când îngheţată lume

răsfoiesc în diamant de zguri

nimic nu fibrilează umbră nici ardere trăire…

părem atât de tineri

în iarba măruntă

încât aproape că ne amintim facerea



cunosc intrarea în sunetul

de pe buza ta îndrăgostită

ce trece peste moarte



poate de aceea

în căderea din mine

câmpurile au seri cu parfum



și totuși mi-e teamă



ți s-a întâmplat să se mute pulsul în gât

iar în spațiul dezbrăcat să coboare absența

să rămână din noi o răsuflare

în flux și reflux



dacă m-aș…

Mântuitoare, poezia

                       in memoriam, Ştefan Afrimescu

Marea e la locul ei

valul, sarea, depărtarea

tac

şi aşteaptă

ce, pe cine?

reversul plecării

nu e întotdeauna întoarcerea

viaţa

e un drum cu sens unic

valul

cutreieră deja printr-un alt sânge,

poate albastru, sânge de poet

însetat şi flămând

de planete,

de pietre,

de gol şi de plin,

de…

Cafeaua de dimineaţă

Ne bem cafeaua, încă, împreună

prin ochii tăi trec zdrenţe ceţurile nopţii

zâmbeşti… şi cerul începe să coboare

încet, să nu ne sperie…

e-acelaşi cer, sau altul?

La acest ţărm al mesei, eu mă gândesc

la mâine, un “mâine” îndurerat, ca o poveste

de Christian Andersen

vorbim… cuvintele sunt pietre, îngreunate

de prea mult “ieri”, de spaime şi regrete;

eu mă…

Subite

schimbări de lumină

şi umbră

treceau abia simţite,

neaşteptate

de expresia ochilor

ce păstrau

o sclipire de tinereţe

în sufocările

şi tresăririle nervoase

când lovise

corzi oprite

din căderea lor ritmată...

Rămase

o clipă gânditor

cu un fel

de teroare uimită

când îşi aminti

de privirea intensă

a trecutului

ştearsă din memorie.

tăcerea asta niarne*

ca o câmpie fără margini

îmi ascute auzul

cu tăișul cuvintelor

împlântat adânc în răspunsuri

stai liniștit

n-o s-o doară inima

izbindu-se de tăria nopților

în singurătatea mea

cel mult va plânge…

Sunt singur, deasupra pământului ploua

sprijineam cu mâna umbra

unui copac smuls din rădăcină,

am vrut s-o ţin dreaptă până va răsări

curcubeul,

câteva păsări s-au ridicat spre cer

cu ploaie cu tot, au vrut să fie mai aproape

de soare, dar norii erau prea negri

şi n-au zărit decât o scânteie

de fulger,

îmi amorţise privirea şi mă fulgerau

înserările, umbra copacului plângea odată

cu ploaia, lacrimile ei brăzdau

gesturile, vroiam să fie…

Ies din lumina zilei, istovită.

E vânt, rumoare şi se-arată nori

În zarea de iluzii…Răvăşită

De răscoliri prin scrumul de-aşteptări

Adaug paşi pe drumul ne-nsemnării,

Strâng cioburi de cuvânt din colb de vis

Şi trag perdeaua aspră-a depărtării

De la fereastra primului abis

În care a căzut povestea noastră

Când n-a mai rupt petale de senin.

S-a înnegrit întinderea albastră

A gândului, puţin câte…

de mâine locuiai într-un ieri
gândul ți-era cu vedere la mare
despletită în vânt de păreri
ți-e sânul dulce de sare

și marea venea de balaur
s-atingă sânul plin de muze
doar vântul avea de ghiaur
gustul de sare pe buze

marea adânc de sătulă
se tot ducea se tot venea
de s-a întins de-atâta hulă
nisip de el sare de ea

 PODURI ÎNTRE SILABE

merg doar

pe aleea din faţă a sufletului

obstinat m-a dizlocat 

un rug

din peretele inimii

cap de pod

un mal de cer

 …

Am treecut prin vaţă,

îmbrăţişată mereu cu singurătatea...

ajunsesem să semănăm atât de mult,

încât chiar şi cei ce mă cunoşteau foarte bine,

nu ne mai putau deosebi.

Totul curgea liniştit în viaţa mea,

până într-o  zi,când pulsul vieţii crescu,

sub impulsul unuimiracol nemaiântâlnit

şi acel miracol ai fost tu...

tu pe care te numisem iubire,

neştiind ce alt nume sublim ţi-aş putea da.

Tu pe care te-ascunsesem în…

un tufiş de măceş stingher

întreabă iarba ce treabă are de nu înfloreşte

soarele e neotrăvit

sub fiecare pleoapă amar

teroare intră

mascată jefuind banca ta de amintiri



dragoste

tezaur al meu

nu râd

dinţii mei macină numai suspine

frivol e un tremur de zâmbet

lăcrimează o umbră împinsă…

se răzvrătesc în doruri dimineţile mele

aşteptând secunda să înflorească zborul

am somnul în gene

şi vise nevisate cu tine

alerg  căutîndu-te

                                                                                          în fiecare surâs de suflet          

în fiecare cer întâmplat în…