Miracol

[Liliana Elena Muștiuc]

Am treecut prin vaţă,

îmbrăţişată mereu cu singurătatea...

ajunsesem să semănăm atât de mult,

încât chiar şi cei ce mă cunoşteau foarte bine,

nu ne mai putau deosebi.

Totul curgea liniştit în viaţa mea,

până într-o  zi,când pulsul vieţii crescu,

sub impulsul unuimiracol nemaiântâlnit

şi acel miracol ai fost tu...

tu pe care te numisem iubire,

neştiind ce alt nume sublim ţi-aş putea da.

Tu pe care te-ascunsesem în fiecare gând,

 de teamă, să nu risipesc vraja visului,

ce mă ademenise atât de blând

şi mă fascinase atât de pueril,

asemenea unui carusel,

ce vrăjeşte pe vecie inima oricărui copil.

[Vasilisia Lazăr]

S-a spus cam tot ce am dorit să spun și eu, rămâne să țineți cont de aceste sugestii sau nu.

Cu drag,

[Sofia Sincă]

Am citit varianta corectată de Ion da Coza. Mesaj există dar la construcţie mai trebuie lucrat. Se repetă de prea multe ori ''viaţa'' şi se cere să scapi oarecum de tenta asta de poveste. Pentru acest lucru va trebui să renunţi la unele cuvinte de legătură, să nu mai foloseşti verbe la modul perfect simplu şi să schimbi primul vers: am trecut, am făcut, am luat... este începutul unei poveşti.

Spre exemplu se poate spune:

''Singurătatea - soră geamănă cu viaţa

semăna atât de mult cu mine

încât, chiar şi amicii mei buni

nu ne mai puteau deosebi.''

Ce zici nu seamănă ca idee, ca mesaj? Este doar o propunere şi scapi de povestea din poezie.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Deoarece începutul propus de Sofia e mai expresiv l-am preluat:

Singurătatea - soră geamănă cu viaţa - 

semăna atât de mult cu mine

încât, chiar şi cei ce mă cunoşteau foarte bine

nu ne mai puteau deosebi.

Totul curgea liniştit

până într-o zi, când pulsul vieţii crescu

sub impulsul unui miracol nemaiîntâlnit

şi acel miracol ai fost tu...

tu, pe care te numisem iubire,

neştiind ce alt nume sublim ţi-aş putea da.

Tu, pe care te-ascunsesem în fiecare gând,

de teamă să nu risipesc vraja visului,

ce mă ademenise atât de blând

şi mă fascinase atât de pueril,

asemenea unui carusel,

ce vrăjeşte pe vecie inima oricărui copil.

===========================

Am treecut prin vaţă,

îmbrăţişată mereu cu singurătatea...

ajunsesem să semănăm atât de mult,

încât chiar şi cei ce mă cunoşteau foarte bine,

nu ne mai putau deosebi.

Totul curgea liniştit în viaţa mea,

până într-o  zi,când pulsul vieţii crescu,

sub impulsul unuimiracol nemaiântâlnit

şi acel miracol ai fost tu...

tu pe care te numisem iubire,

neştiind ce alt nume sublim ţi-aş putea da.

Tu pe care te-ascunsesem în fiecare gând,

 de teamă, să nu risipesc vraja visului,

ce mă ademenise atât de blând

şi mă fascinase atât de pueril,

asemenea unui carusel,

ce vrăjeşte pe vecie inima oricărui copil.

Dacă vrei să lași vreun mesaj, o poți face aici, pe acestă pagină, la Adaugă un comentariu.

da Coza