Nu știu de era seară, știu că veneam pe dig,

Mă rătăceam prin ploaie și parcă mi-era frig.

Mi-ai dat o pelerină de vise neculese

Și-ai zis: ia-le pe…

Niciun cuvânt.…

Încălzesc degetele cu versuri…

dragoste

cauză pierdută

 …

Şi-acum
pentru
posteritate

Copii

Pe locuri
fiţi
gata

START

 Costel Zăgan, Ode gingaşe 

de mult n-am mai scos un cuvânt niarne*

nu mă opun

doar ascult

ultimul cuvânt pe care l-am rostit

a fost fie

şi a fost

de întuneric mă tem

devorează albul

inima mi se strânge între pereţi de ceară

încuindu-și sângele cu lacătul…

Plouă mărunt într-un oraş murdar

localnicii stau răbdători lângă vitrine,

purtând discuţii între ei protocolar

despre scumpiri şi semnele divine.

Bătrâni îmbratişaţi de frumuseţe

cu stropi de ploaie-n părul argintiu,

vosbesc de fulgere ascunse în tristeţe

şi curcubeiele care răsar târziu.

Femei frumoase cochetând cu clipa

îşi povestesc de rochii nepurtate,

de cearcăne care-şi sporesc risipa

sub pleoapele de tremur…

Dacă ţi-e dor să te alinţi prin neaua

Altei ninsori de vorbe aromate,

Să te-nveleşti râzând în catifeaua

Unor atingeri tandre, delicate        

Pe la răscruci de gând, cu sete pară

Sau prin fâneţe simple de tăcere.

Un anotimp al şansei ne-nconjoară

Cu-o aură de sens şi mângâiere.

Şi de ţi-e dor să arzi într-o văpaie

De bucurie-n vatra altei linişti

Să uiţi de ale umbrelor convoaie

Ce-ţi culcă macii…

Sunt numai aburi ce se scurg

și-ncet se face seară,

peste dorințe în amurg

un dor din nou mă cheamă.

Sunt Odiseu,

ce de catarg

a strâns în chingi dorința,

a-nvins stihiile în larg

dar a pierdut ființa.

Redă-mă iar să fiu ce sunt

în aburul ce trece,

sărută-mi trupul neînfrânt

căci sunt aici

și pe pământ

ca valul ne vom trece.

Am învățat de la stihii

să fiu frumos și veșnic,

dar dorul tău mă cheamă iar

spre…

Întinde mâna

culege-mi sângele

cum culegi grâul

împrăştie-l

la răsărit şi la apus

să se înalţe, să coboare

cum respiră valul

să înveţe

desfăşurarea în fuioare de lumină

să coboare-n maci

şi să surâdă

în surâs,

cunoaşterea-i deplină

lasă-l să curgă

liber pe cărări,

vin de viaţă

pentru păsări, cuvinte şi culori

privind la soare, poate va orbi

ei şi?

n-o…

Nu moare cel

cu pieptul deschis înspre vânt,

din al cărui pumn încleştat

ţâşneşte o lance,

cel pentru care va exista oricând

măcar o moară de vânt

cu 1000 de capete

nu moare, acesta

îşi strânge tâmplele în palme

până le face izvor

pentru el,

piatra înfloreşte,

copacul şi pasărea

cântă la fel,

planetele

sunt fructe comestibile,

“frumoase la…

Să nu mă cauţi între valuri,

nici între diguri…

Zăpada s-a topit,

în urma ta a răsăit o lacrimă de-argint,

din doruri am împletit câte o stea,

şi-am aşezat pe crucea…

Cu privirea curioasă

şi atitudinea relaxată,

înregistra

ridurile de pe faţa

gândurilor pendulând

în risipirea

unui vis spulberat

de ceasul deşteptător.

Când gura

mişcându-i-se ca a unui peşte

cu răsuflarea scurtă şi rapidă,

simţi un nod de foc în piept.

În inimă

i se căsca un gol

întorcându-se

la adăpostul întunericului.

Îşi şterse de pe faţă

o peliculă de transpiraţie.

Simţea o scânteie de speranţă:

avea tot timpul din lume să-şi refacă viaţa.

Părul era înspicat în…

Și nu ești lângă mine

Când orbii scriu hrisoave;

Le este-atât de bine

Prin slovele bolnave…

Încolăcită în mine ca șarpele

amintirea ta își dezbracă

pe rând

toate cămășile

cândva

în privire aveai poieni

și îmi semănai pe trup

boabe de grâu

amestecându-le cu lapte

iar pământul

se vroia

arat

era secetă

și ploua doar cu iubirea

din noi

ne îngropam unul în celălalt

absorbind și ultima picătură

cu buze arse de veri

toride

într-o noapte

însă…

mai e puțin până am să stau în picioare

cu aerul balansat egal în plămâni



acum încerc să fredonez vântul

să adulmec spatele unui trecător

și să văd rosturile zidului chinezesc



de câte ori îți aduc sâmburi

te pierd în mijlocul focului

într-o aranjare perfectă

aproape ciudată de zori



odată și odată am să ajung

acolo unde nu te vede nimeni

chiar dacă o să ningă tot mai des

și pentru moment nu ai să fii…

astăzi nu scriu un vers fără tine

se răzvrătesc viorile

care au cântat pe umerii mărilor



n-am adunat nimic din pribegie…