Nu moare, Don Quijote

[Anca Tanase]

 

Nu moare cel

cu pieptul deschis înspre vânt,

din al cărui pumn încleştat

ţâşneşte o lance,

cel pentru care va exista oricând

măcar o moară de vânt

cu 1000 de capete

 

nu moare, acesta

îşi strânge tâmplele în palme

până le face izvor

 

pentru el,

piatra înfloreşte,

copacul şi pasărea

cântă la fel,

planetele

sunt fructe comestibile,

“frumoase la vedere

şi bune la gust”

anotimpurile, sunt

cărări prin copilăria culorilor

marea,

poate fi purtată cu evlavie

în căuşul palmelor

să ude deşertul

 

nu moare, acesta!

 

se mai clatină câteodată

când cade o stea,

i se mai rupe şi lancea,

dar are armă călcâiul

acoperit cu frunză

 

şi rămâne-n picioare

căci undeva, mereu,

există o moară.

[Anca Tanase]

Multumesc, Gina!

Cu drag,

Anca

[Anca Tanase]

Da, Gabriela, slava cerului ca mai exista Don Quijote!

[Anca Tanase]

Vasilisia, multumesc!

[Anca Tanase]

Sofy, multumesc, desigur, 1000 trebuia scris cu litere, pur si simplu n-am fost atenta, lenea mea nu e chiar atat de mare... :D

[Anca Tanase]

Dl.da Coza: Multumesc (si pt. umorul comentariului, chiar sunteti un om spiritual, pe langa talentat si apreciez grozav aceste doua calitati...)

[gina zaharia]

Bine alcătuit mesajul, Anca! În fiecare dintre noi există un Don Quijote. De la lumini și umbre:)

Admirație,

[Gabriela Grădinariu]

 Da , mereu va exista măcar un Don Quijote . Slavă Cerului! Foarte frumoasă poezie , minunat mesajul. Felicitări!

[Vasilisia Lazăr]

Da, mereu va exista undeva măcar o moară (de vânt).

Frumos, Anca! Felicitări!

[Sofia Sincă]

Uneori viaţa se clatină în faţa obstacolelor şi ne aminteşte profunzimea acestui univers ascuns nouă şi că toate eforturilor de a evita inevitabilul sunt efemere. Dar intervine expansivitatea de a trăi şi aşa ca Don Quijote, te lupţi şi cu morile de vânt.

Foarte interesantă ideea, dar putea scris 1000, cu litere.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Don Quijote n-ar fi pus nici virgulă între subiect și predicat! (anotimpurile, sunt).

Într-adevăr, mai există o moară undeva.

Poezie valoroasă.

da Coza