Colindul vieţii

[Lucretia Ionescu Buiciuc]

 

Niciun cuvânt.

Clopotul bate la ora exactă,

în palmă am adunat dimineţi ninse în Ajun de Crăciun,

două, trei s-au furişat spre apus,

ninge – taina sfârşitului spre început.

S-au despletit stelele de atâta tristeţe în fâşii de dor,

am lăcrimat pe ziua de mâine,

steaua-mi colindă sufletul rezemat pe-o creangă de brad

împodobită  cu  beteală  argintie.

                 ***

Niciun cuvânt.

Dincolo de mine e liniştea zăpezii,

paşii se pierd spre toamnă,

voi lăsa urme doar pe hârtia vieţii,

şi va ninge iar în Ajun de Crăciun,

pe crenguţa de brad voi atârna bucăţi de stele.

Timpul îmi bate in geam, prietenos sau nu,

îl ignor, se face întuneric,

şi nu mai văd zăpada ce-mi troienea aşteptările,

Doamne, în Ajun de Crăciun, aştept Colindul!

[Chris]

Frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Da, foarte frumoasă!

[Lucretia Ionescu Buiciuc]

va multumesc  mult

[Ion Lazăr da Coza]

în fâşii de dor  Mi se pare balast.

Amândouă poeziile de astăzi sunt bune, deși-s cam monotematice.

da Coza

[Sofia Sincă]

Aceasta parcă e o continuarea a celeilalte pe care am citit-o. Ajun de Crăciun, la fel de trist, ninge cu aşteptare, cu singurătate, cu lacrimi. Aş zice că titlul nu concordă cu conţinutul poeziei. ''Aştept colindul'', poate, dar nu se referă deloc la colindul vieţii. Dar este doar părerea mea.

Am citit cu plăcere, Sofy!