dragoste cauză pierdută

[LUMINITA SCOTNOTIS]

dragoste

cauză pierdută

 

privirea-ți înăbușită în lacrimi

și mișcările-ți incapabile de-a mă atinge

obrajii mei nu mai roșesc    

a invazie cu fluturi de foc în stomac

mă învinețesc toată din dragoste

ca și cum aș căpăta o molimă mortală

 

îmi prevestești

că-mi adulmeci umerii

la capăt de drum  

în mângâierile calde ale soarelui

care tocmai a răsărit odată cu apariția ta udă

și eu care disperam la o alegere 

în strigăt subțire de iarnă

nu mi-ai zis niciodată că mă vei trage prin noapte

ca pe o șoaptă-ncolțită în cenușa vremii

eu știu că muzele sunt întotdeauna sincere

dar să mă oprești la jumătatea visului

înainte ca rodul să-și scuture sămânța

în palmele dreptății

vezi tu

informația capătă instinctul de-a deschide tunele

 

în căminul în care mor lunar  

nu se ține nici-o slujbă

doar câte-un parastas al căsătoriilor eșuate

cu fluturi înhămați la ierburile uscate

 

când o mână goală-mi ține cartea călătoriilor deschisă

carnea crucii începe să se topească în mine

la chemarea valurilor zbuciumate

parcă nu-mi mai pasă de tine

când încărcatele-ți gânduri mă sugrumă

și îți spun c-aș urla

până în crăpăturile tălpilor însângerate

cu vocea urmelor lăsate de profeți pe fruntea mea

jur că puterea fericirilor noastre

este în voia sa plecată

în acord ciudat de cristal

la ducerea-n stele cu inima sudată de cuvânt

deci lasă greutatea batjocorii pe umeri mei

să mă toarne-n zidurile sale de foc

până la sfârșitul visului șoptit

 

of aproape uitasem să te anunț

lacrimă a mea

că mama e plecată din iubire

și m-a lăsat cu tălpile goale dincolo de ape

în spatele oglinzilor

unde fluturii sunt fulgi de zăpadă

te rog să nu spargi digul

[LUMINITA SCOTNOTIS]

va multumesc din toata suflarea mea de fiinta umana! cu iubire de voi

[Vasilisia Lazăr]

Impresionant și emoționant. Hrușcă avea un cântec: „Mor iubiri, se nasc iubiri...”, așa că...

[Chris]

Foarte frumos, Luminiţa! :)))

[Sofia Sincă]

Superb... sublim! Impresionant până la lacrimi! Ai tu un resort care te trage spre tristeţe, aşterni toată lipsa de iubire a lumii, de diferite feluri, de la iubirea de mamă, de fiinţa adorată sau de Dumnezeu. Ai multă dragoste de dăruit, încât ţi se pare că nu ai spaţiu pentru a o revărsa. De aici toate poemele tale sunt ample, intense, lungi. Patima dragostei la tine, e o ardere devoratoare pe care n-o ajunge nici apele mării, iar înălţimile sunt inexistente, drumurile închise.

Deosebită admiraţie, Sofy!

[gina zaharia]

fluturii înhămați la ierburile uscate sunt superbi, Luminița! doar tu îi puteai vedea:)

de  fapt, întreg poemul strălucește, așa cum ne-ai obișnuit!

[Gabriela Grădinariu]

 Avalanșa de metafore mi-a pus un nod în gât . De la un timp ai adăugat ceva în versul tău . E fascinant!

[Ion Lazăr da Coza]

Superb poem, Luminița.

da Coza