Sub razele afumate ale felinarului

adunam cu privirile pustiul străzii

și-l împleteam în ghirlande aurii

dăruind jertfă pe altarul iubirii

fuioarele de fum și zădărnicie

s-au lipit de ferestrele tale

și-au ofuscat zâmbetul înlăcrimat

al ciobului de lună ce-ți săruta

pleoapa nepăsătoare

te ascundeai parșiv după colțul

nopții și priveai cu obtuzul orgoliu

obrazul palid

și zvâcnetul orb al păsării soarelui

cum își…

Era singurul drum de care nu mă temeam,

trecea peste umărul tău, dar se răsucea într-un vals,

îmi încleștase gândul în povești argintii

și împacheta sonete cu glas tremurat,

din zori în alți zori.



Înotam în troiene de emoții,

pe acolo se plimba iubirea în veșminte noi,

ai cântărit-o de multe ori, ultima dată atârna mai greu

cu o neliniște,

atunci i-ai furat o mângâiere.



Rămâi la masa mea, i-ai zis,

nu știa unde cinezi de…

ea trece prin fața mea și mă privește

și cam atât despre mine

nu e gând de până atunci să o înțeleagă

nu e cuvânt de până atunci să o cuprindă

Soare ce m-a topit într-un inel

prin care degetele ei au privit

lung-îndelung fiecare

orbindu-mă, adâncindu-mă

apoi a plecat

și dintr-odată mi-am amintit

că doare

Niciodată lui... a fost ca odată

Așa de puțin prind gândurile un sens

Ca și aceste înfrângeri ce seamănă

cu acel zbor de păsări ce cad înghețate la pământ

chiar dacă nu înțeleg ce li se întâmplă.

Odată am privit împreună cerul

să-i deslușim adâncimea și nebănuitele urme

cum fac chiromanții când le întinzi palma

ori cum ar fi punerea mărgelelor albastre în ochii păpușilor.

Îmi spuneai ceva despre niște…

Sub fantasme înflorite într-un falnic univers,

Am țesut, din nestemate, o atavică Lactee,

Cu apusuri erodate de un astru nou, imers –

Un șirag de lampioane pe-o cromatică alee.

Printre ploi înmiresmate, am plantat vechi rugăciuni,

Le-am hrănit cu aforisme recoltate dintre file,

Între visele-mi de humă-mpovărate de tăciuni,

Ridicat-am o cetate din cerințe infantile.

(Când tăcerea ți-e prinosul pentru zei…

topografia unui pas amnezic

Ridică-te şi umblă, femeie!
Potriveşte-ţi genele
Să filtreze iar curcubeie
Îndărătul lor
Plânsul de joi
Naşte oricum, apocaliptic,
Doruri orfane.
Sus, într-un cuib de luceferi,
Vremea hrăneşte balauri
Cu apucături de fluturi negri.

Cum să crezi că mai poţi lipi
Infinitul ciobit,
Cu lacrimi de stâncă?!

şi-ţi voi fi

îmi voi fi

nu-ţi închide pleoapa uitării

peste neputinţele mele încă vii

chiar dacă ai obosit să mă vezi

chinuindu-mă să urc bolovanul

şi câtă risipă aduc cerului

balansând

luminează-mi Ochiule ruga

de-atâta noapte în mine

nu mai zăresc vârful muntelui

nici nu mai ştiu dacă urc

sau cobor

lumea toată îmi…

Și m-a cuprins atunci o landă,

Ca aforismul pe șeic,

Picioarele în sarabandă

Călcară marele nimic...

Abiziane opulente,

Trântite lângă bastion,

Cu țâțe-aprinse, feculente,

Își expuneau lângă donjon

Stripajul lor fără dichis

Cu tot sclipiciul adutler

Și atunci dracul m-a împins

Să fac o punte spre Niger

Și…

Sub salcâmul care-şi lasă

Sub salcâmul care-şi lasă

Braţu-n flori de liliac,

Mere-n pârgă în hamac

Mă aşteaptă-n geana deasă.

Doamne, cât e de sfioasă

Şi eu cât sunt de buimac,

Sub salcâmul care-şi lasă

Braţu-n flori de liliac.

Îmi şopteşte ce să fac,

Dup-un nor, blânda Crăiasă,

Cupidon uşor m-apasă 

S-o sărut şi… să nu tac,

Sub salcâmul care-şi lasă…

 E.…

am învățat uitarea să mă uite

dar m-a certat

și a plecat

să locuiască în alt sat

avea o rochie de mătase

și-un braț cu ramuri de alun

pe care le-a pierdut

pe drum



un gând de ieri

a înghețat

în avalanșe de tăceri

de-atunci uitarea noastră coase

tot ce-a trecut pe chipul ei

iar de privirile-i cețoase

s-au agățat

misterioase

două perechi de flori de tei…

tu m-ai închis în gândul tău

și-ai pus zăbrele, una câte una...

“din dragoste, să nu îți faci vreun rău”,

iar eu am acceptat, cumva, minciuna.

“cât te iubesc, o dragul meu”,

repeți mereu, ca mantră,

dar pui un lacăt și mai greu

în mintea ta, la poartă...

eu te privesc și nu-nțeleg

de ce ți-e frică de lumină,

iar clipa ce-am să evadez

te va împovăra c-o altă…

câte întrebări mor

pe traiectoria unui glonţ

încă netras

iată deja o altă întrebare

ucisă

bună de pus în insectar

de parcă am fi nişte necrofagi…

te risipeşti haotic

fărâmă divină

prin hotarele minţii

cine eşti

ce alegi să fii azi

în visul cui

îţi petreci eternitatea?

sămânţă de muştar

te prefaci

şi muţi munţii

munte eşti

iarbă albastră alergată

de mustangi în preerie

fluture pictat de dali

vultur

şarpele primordial

la sânul evei

îţi asculţi tăcerea…

dor de alb spiritul meu

Știi

nu ținteam să ating luna

cu degetele-mi prea smerite.

Port în palma rotundă

visul alambicat

nesortitele sunt

gâlme pe brațul neîmplinirii

mignonele sunt

ochii din umbră

îi îmbrac în petale

ca și când aș trăi veșnic

pe cele fulgurante

le-am încuiat într-o clepsidră

să le pot întoarce ori de câte ori

zăresc aurora

poate că-n umbra pașilor tăi

nu simți pulsul …

Ghici dacă ciuperca Z are talent?

Altul decât cel rotunjit dintr-un impozit latent

Pe zâmbetul andocat lângă ușă de Kart 4 Kids;

Deghizare a luminilor rampei în efectul placid,

Nod de lumină, suflu de avorton,

Fulmicoton!...

Râzi, dar nu încerca șă intri acum

În schița acestei ultime superstiții,

Oricum,

Prin frigul prefăcutelor investiții

Trec doi…